Dilema angajatorului în 2011 după noul cod al muncii: Contractul de muncă vs convenția civilă

Una dintre cele mai controversate probleme juridice se referă la convenția civilă, care poate însemna același lucru cu contractul de colaborare sau contractul de prestări servicii. Sunt puse sub semnul întrebării, sub aspectul legalității, mai multe aspecte, în primul rând dacă cineva se poate angaja pe bază de convenție civilă, cine poate face acest lucru, pentru ce activitate și pentru ce durată. În al doilea rând, se pune foarte frecvent problema dacă este mai avantajos să lucrezi pe bază de convenție civilă sau contract de muncă. Răspunsul la toate aceste întrebări depinde de mulți factori. În momentul de față, singurele reglementări referitoare la aceste contracte sunt cele din Codul Civil privind locațiunea lucrărilor (art. 1.470-1.490). Convenția civilă de prestări servi-cii a fost reglementată detaliat în Le-gea nr. 130/1999 privind unele mă-suri de protecție a persoanelor înca-drate în muncă. Această lege spunea clar că se pot încheia convenții civile pentru activități regulate ce nu de-pășesc în medie 3 ore pe zi în raport cu programul de lucru lunar. Însă dispozițiile respective au fost abrogate prin Legea nr. 577/2003 privind aprobarea Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 9/2003 pen-tru modificarea și completarea Legii nr. 19/2000 privind sistemul pu-blic de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Potrivit art. 1470 din Codul Civil, există trei feluri de locațiuni ale lucrărilor: 1. Cea prin care persoanele se o-bligă a pune lucrările lor în serviciul altora; 2. Cea a cărăușilor și a căpitanilor de corăbii, care se însărcinează cu transportul persoanelor sau al lucrurilor; 3. Cea a întreprinzătorilor de lu-crări. Pentru ce activități și ce durată se pot încheia convenții civile? Convențiile civile cu persoane fizice neautorizate. Sunt mulți patroni care, în loc să încheie contracte de muncă, încheie convenții civile cu persoane fizice neautorizate. Aceste contracte sunt ilegale, pentru că maschează contractele de muncă și, evident, nu ofe-ră protecție salariatului în nicio pri-vință. Fiind un raport de drept civil, și nu de dreptul muncii, persoana fizică neautorizată, angajată pe bază de convenție civilă, nu are practic niciun drept. Convențiile civile încheiate cu persoane fizice autorizate Încă de la început trebuie spus că la această secțiune nu facem re-fe-rire la contabili, traducători, avo-cați, consultanți fiscali, notari, pentru că aceștia exer-cită profesii independente reglementate prin legi speciale. Persoanele fizice autorizate conform OUG nr. 44/2008 au dreptul să încheie convenții civile (sau contracte de prestări servicii). Această or-donanță reglementează desfășura-rea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, între-prin-derile individuale și întreprin-derile familiale. Însă nici aceste convenții civile nu pot masca un contract de muncă. Practica judecătorească și autori-tă-țile fiscale consideră că un asemenea contract este posibil doar pentru o prestație unică, ocazională, și nu pentru activități regulate, desfășu-ra-te pe o perioadă de timp nelimitată sau mai lungă decât cere prestația respectivă. Agenția Națională de Adminis-trare Fiscală (ANAF) și-a exprimat clar punctul de vedere, în vara anului trecut, când a sancționat clu-bu-ri-le de fotbal pentru că angajau spor-tivi profesioniști, contabili, șoferi, elec-tricieni etc. pe bază de convenții civile. Conform ANAF, „sportivii profesionisti nu pot fi angajați pe convenții civile, care se pot încheia doar pentru activități ocazionale, și nu pentru cele dependente”. Aceasta este interpretarea art. 1.471 din Codul Civil, care spune că „nimeni nu poate pune în serviciul altuia lucrările sale decât pentru o întreprindere determinată sau pe un timp mărginit”. Deci condițiile im-puse de lege sunt ca serviciul prestat să fie determinat, executat prin-tr-o singură prestație, sau timpul pentru care prestează serviciul res-pec-tiv să fie limitat. Însă limbajul ar-haic al Codului Civil, conce-put la 1864, face ca aceste condiții să fie in-terpretabile, ambigue. Ce în-seamnă „întreprindere determi-na--tă” și mai ales ce înseamnă „timp măr-ginit”? În practică s-a reținut că trebuie să fie vorba de o singură prestație care să dureze exact cât este necesar pentru a o duce la bun sfârșit. De e-xemplu, pentru un electrician, exact cât să repare sau să instaleze ceva. Sau pentru un web designer, exact cât să facă un site. Tot în ideea de a nu masca raporturi de muncă prin convenție civilă, în practică s-a mai reținut că nu se pot încheia astfel de convenții pentru activități care fac parte din obiectul de activitate principal sau secundar al firmei. Activități independente reglementate de legi speciale Contabilii, traducătorii, consultanții fiscali, auditorii, avocații sau notarii nu sunt autorizați în sensul OUG 44/1998 privind desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprin-derile individuale și întreprinderile familiale. Avantaje și dezavantaje față de contractul de muncă Deși, așa cum am arătat, contrac-tele de prestări servicii sunt la limita legalității, fiind destul de riscante pentru angajator în cazul unui control al Fiscului, acestea se practică foar-te frecvent, pentru a masca ra-porturi de muncă, atât cu persoane fizice autorizate, cât și cu cele neautorizate. Angajatorului îi convine pentru că nu plătește asigurările, iar impozitul pe venit este de 10% prin reținere la sursă. Pentru angajat, dacă nu este persoană fizică autorizată, deza-van-ta-jele ar fi că nu este asigurat pentru pen-sii, șomaj sau sănătate, poate fi concediat fără preaviz și nu are niciun instrument legal eficient pentru a se apăra împotriva angajatorului nici măcar dacă acesta nu-i plătește salariul. Fiind un raport civil, și nu de muncă, el trebuie să plătească ta-xă de timbru și trebuie să dove-deas-că absolut tot ce sus-ține. Dacă ar fi fost raport de mun-că, angajatorul ar fi trebuit să pro-be-ze că nu este așa. Aceste aspecte sunt valabile și pentru persoana fizică autorizată, cu excepția faptului că aceasta își poate plăti toate asigurările. Aceasta ar pu-tea avea și avantaje în sensul că își poate deconta tot felul de cheltuieli și, opțional, poate fi scutită de TVA dacă are o cifră de afaceri sub 35.000 de euro pe an. Impozitarea veniturilor obținute din convențiile civile Contribuabilii care obțin venituri din convenții civile pot opta î-n-tre impozitarea veniturilor din acti-vități independente (potrivit art. 52, lit. d, Cod Fiscal) sau impozitarea veniturilor obținute din alte surse (art. 78, lit. e, Cod Fiscal). Opțiunea de impunere a venitului brut se exercită în scris, în mo-mentul încheierii fiecărui raport juridic/contract și este aplicabilă ve-niturilor realizate ca urmare a activi-tății desfășurate pe baza acestuia. Av.COLTUC MARIUS VICENTIU www.coltuc.ro avocat@coltuc.ro