DezTRĂIENirea României

Mai puțin de o săptămână ne desparte de momentul în care în România va avea loc o premieră democratică: demiterea președintelui în exercițiu. În istoria noastră au existat varii metode de a scăpa de un lider, începând cu pâra la Înalta Poartă, urmată de tăierea capului și până la execuția sumară, la zidul unor cazărmi militare. Evident că lucrurile s-au schimbat în democrație și chiar dacă unii cred că se mai pot da „lovituri de stat" (formula pe care o folosesc pentru a descrie nenorocirile care li se întâmplă lor), extincția fizică a liderului care nu se mai bucură de simpatia majorității nu mai este posibilă. Ea este înlocuită de procedura complexă a demiterii prin referendum popular. Adică, cel care alege - poporul - este și cel care trebuie să decidă dacă s-a săturat de proastele servicii ale alesului. Lui Traian Băsescu i se întâmplă pentru a doua oară acest lucru. Unul dintre motive - probabil subiectiv - îl constituie și durata prea mare a mandatului său. După Ceaușescu n-am avut de-a face decât maxim 6 ani cu același președinte (Iliescu, între 1990 și 1996). Cu Băsescu sunt deja 8. Și nu dintre cei mai agreabili. Peste criza mondială s-au suprapus și nenumăratele crize create în interiorul guvernărilor de disensiunile devenite tradiționale între cele două centre de putere - Cotroceni și Victoria. Iar peste toate - personalitatea acaparatoare și conflictuală a unui personaj care nu s-a simțit niciodată în largul său în haina strâmtă a protocolului prezidențial. Demiterea sa a fost obiectivul principal al Alianței USL, odată cu instalarea sa la putere. Operațiunea dorea să elimine una dintre piedicile permanente la adresa exercițiului guvernării. Ponta nu avea nici un motiv să se aștepte la un tratament diferit de cel aplicat lui Tăriceanu. Iar cele câteva zile de coabitare au demonstrat cu prisosință acest lucru. Ofensiva hotărâtă asupra ultimelor redute ale fostei puteri a rezolvat câteva probleme, dar a născut altele la care Alianța nu se aștepta, în special în zona refuzului autorităților europene de a accepta viteza și drasticitatea acestor schimbări. Asaltul final, de duminică, are loc pe acest fond de relativă timorare, ce generează o acțiune mai rezervată din partea social-democraților, convinși că problema demiterii și a suspendării este una liberală, în condițiile în care exigența constituțională a pragului de participare devine una extrem de selectivă pentru o națiune aflată în plin sezon de concedii. DezTRĂIENirea României este o operațiune dificilă, eventualul său eșec implicând riscuri incalculabile pentru campania din toamnă și pentru autoritatea liderilor USL.