Despre trenul de mare viteză Bucureşti - Chişinău - Moscova...

Tocmai din China, Ponta aruncă o petardă care face zgomot în România: vom avea o line ferată de mare viteză Bucureşti- Chişinău! Ne-o vor face cei mai mari specialişti în domeniu - chinezii!
Evident că pentru o ţară în care încă se mai călătoreşte preţ de prea multe ore până la cele mai apropiate destinaţii (Braşovul şi Constanţa) acesta pare să fie un vis prea frumos pentru a fi adevarat: să ajungi în mai puţin de două ore în capitala Moldovei este o secvenţă desprinsă din filmele SF. La prima reacţie. La a doua te întrebi: ce să căutăm la Chişinău? De ce să ajungem aşa de repede? Ce să facem acolo? Răspunsul ar putea fi: Ponta şi Leancă se vor putea întâlni mult mai des şi mai uşor ca să poată vorbi despre gazele pe care le importăm scump pentru a le livra ieftin Moldovei şi despre donaţiile pe care le face România fraţilor moldoveni, să nu le cadă în cap şcolile şi grădiniţele, în timp ce ale noastre sunt gata să se prăbuşească. Sau, dacă suntem persoane cu viziune, ne vom imagina cât de confortabil vom putea călători până la Kievul europenizat şi de acolo chiar până la Moscova...
Cea de-a treia vizită efectuată de Ponta la Beijing în doar ultimele 14 luni este o acţiune de salvare. De salvare a unui guvern care nu a îndreptăţit în niciun fel speranţele puse în el. Ba, mai mult, a acumulat o serie de decizii eronate care au accentuat criza prelungită prin care trece ţara. Dacă ar fi să punem la "dosar" doar majorarea accizei pe combustibil, care a diminuat încasările, dar le-a sporit pe cele ale petroliştilor din vecini, sau perspectiva incertă a reducerii fără resurse a CAS-ului, vom vedea că soluţiile ieşirii din recesiunea "tehnică" plutesc în nebuloasa electorală, în numele căreia se comit gesturi riscante. Unul dintre acestea este neverosimila "pauză" de 45 de zile la Legea aleşilor, care le-ar permite acestora un răgaz în care să-şi definească apartenenţa doctrinară: rămân în opoziţie sau se abonează la oala puterii? O măsură luată abrupt, cu riscul dezaprobării chiar de către "guvernoratul american", a cărui sfidare poate să coste, cum i-a mai costat şi pe alţi premieri.
De pe urma vizitei în China Ponta speră să aducă nişte investiţii care nu mai vin de prin alte părţi. Oferta chineză este complexă, dar se izbeşte de o piedică fundamentală: ei vor să-şi securizeze investiţiile prin acorduri bilaterale, de la guvern la guvern, şi nu prin licitaţii, cum prevăd regulamentele din UE. Ofertele lor au deja stagii îndelungate - despre centura Capitalei şi Podul Brăila-Galaţi s-a vorbit încă de la ultima vizită a lui Iliescu, prin 2003. Alte proiecte au fost puse pe tapet cu fiecare contact la nivel înalt, dar nimic nu s-a materializat până acum. Nu prea văd nici ce se va putea pune în practică acum, în afară de consolidarea bunelor relaţii politice. Pentru că este limpede, chinezii nu-şi vor risca banii ca să intre în competiţie cu fel de fel de firme fantomă care trăiesc din contestaţii, nu din lucrări.
Da, de acord cu independenta Monica Macovei: Ponta cam trage cu ochiul spre China şi spre Est. Ce să facă însă, dacă Vestul este tot mai puţin vizibil? Confruntată cu propriile sale probleme şi cu "cartoful fierbinte" al Ucrainei UE nu prea ne poate fi de folos. Poate America lui Băsescu, unde Ponta va face următoarea sa vizită, pe fondul recomandărilor călduroase ale lui Thomson, destinaţie, către care, însă, nu vom putea merge niciodată cu trenul, indiferent de viteza sa...