Despre fabrica de ciocolată se mai vorbeşte doar la muzeu

Foştii angajaţi de la CIBO au retrăit povestea dulce-amară, dar uneori frumoasă, a fabricii de ciocolată la  Muzeul Civilizaţiei Urbane. Au fost invitaţi la expoziţia „Bonbons, Chocolat, Caramels - Istoria ciocolatei la Braşov”, la o întâlnire dedicată unei file a istoriei oraşului: Fabrica de produse zaharoase Dezrobirea, botezată ulterior CIBO, care a rezistat bombardamentelor, dar nu şi capitalismului din mileniul actual. Este, de altfel, cel mai mare regret al foştilor angajaţi ai fabricii de ciocolată. Cu o istorie de 115 ani, pe locul în care se produceau mii de tone de ciocolată şi bomboane nu mai există acum decât o ruină. Doamna Georgeta este una dintre profesionistele pe a cărei carte de muncă figurează un singur angajator: fabrica de produse zaharoase.

„A fost o poveste dulce uneori amară, dar frumoasă pe care salariaţii şi-au petrecut-o aici, împreună, cu toată viaţa lor. Spun aceasta pentru că eu, personal, din prima zi, de când am absolvit facultatea, până în ultima zi, când m-am pensionat, timp de 34 de ani, am trăit şi am lucrat în această întreprindere, unde am găsit oameni care mi-au devenit prieteni pe viaţă. Ca şi ei, purtăm în suflet un mare necaz, pentru ceea ce s-a întâmplat, pentru că în locul drag, nu se vede decât o ruină, un maidan", regretă Georgeta Elena Sireţeanu (foto sus), inginer tehnolog, fostă angajată la CIBO Braşov.  
Într-o atmosferă emoţionantă, care aminteşte de clipele în care membrii unei mari familii se regăsesc după mulţi ani, foştii angajaţi ai fabricii de ciocolată au depănat amintiri şi au retrăit anii în care roiau în halele fabricii.
„Sunt foarte trist, la ora actuală şi faţă de colegi. E drept, aşa cum spune doamna  Aldica, am fost un colectiv unit, toţi pentru unul, unul pentru toţi! Existau şi discuţii contradictorii, dar le rezolvam fără să ne plângem celor care erau la putere la vremea respectivă", îşi aminteşte un vechi bombonier (foto jos).

Tanti Saveta (foto jos) a lucrat în secţia de fondant, unde munca nu era deloc una uşoară. Căra saci cu zahar de 100 de kilograme şi umbla cu lichide fierbinţi însă relaţiile colegiale o ajutau să treacă peste toate greutăţile. Acum zâmbeşte când îşi aduce aminte de cum strecura cu teamă câte o ciocolată pe fundul poşetei.
„Bineînţeles, de acolo copiii mei mâncau dulciuri, că aşa era situaţia. Aveam o vorbă, că pe urmă am trecut şef de echipă şi aveam mereu în sezon fete noi angajate şi mereu le spuneam: „nu băgaţi mâna, numai până aici, nu până aici, că venim şi mâine". O ciocolată o rupeam în două, că aveam doi şi o puneam în geantă şi portăreasa mai îmi dădea cu câte-o bucăţică-n cap, şi ziceam bagă-o acolo, că am doi acasă", îşi aminteşte Saveta Rotar, fostă angajată la CIBO Braşov.

Exponate şi povestea celor care le-au dat viaţă
Unii dintre foştii angajaţi ai fabricii de ciocolată au donat muzeului câteva  obiecte pe care le deţineau şi care au legătură cu fosta fabrică de produse zaharoase, obiecte care pot fi văzute în expoziţia care încă mai poate fi vizitată la Muzeul Civilizaţiei Urbane a Braşovului.
„Expoziţia privind istoria ciocolatei a avut în vedere de a aduce în faţa publicului istoria industriei de produse zaharoase a Braşovului şi sigur că ne-am gândit la copii, copiii vor gusta şi la propiu această expoziţie, dar în spatele ei se ascunde un alt demers, acela de a aduce în faţa publicului de astăzi oamenii care au lucrat zeci de ani în fabricile Dezrobirea şi Cibo, care şi-au dăruit viaţa în aceste două fabrici, încercând să aducă bucurii tuturor", a explicat Ligia Fulga, directorul Muzeului de Etnografie Braşov.
Fabrica de zaharoase de la Braşov a luat fiinţă în 1889 şi a produs de-a lungul anilor milioane de tone de ciocolată şi bomboane. La câţiva ani de la Revoluţie,  fabrica a fost preluată de un investitor străin, care a decis în 2009 să mute producţie în Bulgaria şi a valorificat terenul. (RTT Braşov)