Despre cei care trăiesc fără cununie religioasă şi au copii

În afară de cerinţele fizice, omul are în plus necesităţi şi datorii superioare, sufleteşti, şi deci are nevoie în căsnicie şi de binecuvantarea lui Dumnezeu, adică de cununia religioasă.
Cei ce trăiesc fără această cununie nu li se pot primi darurile şi pomelnicele la Sfântul Altar şi nu pot fi naşi, nici la cununie, nici la botez. Ei nu se pot mântui decât dacă se cunună la biserică făcând şi un canon de câţiva ani oprire de la Sfintele Taine ( Dupa pravila bisericească de Arhim. Nicodim Sachelarie).
Sinodul I Ecumenic, în canonul 3 şi VI Ecumenic, în canonul 5, opresc cu desavarsire pe clericii de orice grad să aibă vreo femeie îngrijitoare la casele lor, „afară de mama, sora sau mătuşa, sau pe alte persoane care nu pot fi bănuite de legatura de concubinaj”… „Iar dacă cineva ar călca cele hotărâte de noi să se caterisească. Aceasta să respecte şi cei căsătoriţi, având grija de curăţenia lor morala”. Vezi, deci, ce grijă au avut Sfinţii Părinţi să păstreze viaţa morală în Biserica lui Hristos şi cu câtă tărie au luptat împotriva smintelii şi a cumplitului păcat al desfrânării!