"Despăgubirea" istorică a lui Peter Gardoş…

Când am primit telefonul dlui Iliescu, care mă anunţa despre o viitoare lansare de carte, am crezut că este vorba despre un fapt banal. “Ştii, i-am scris eu prefaţa. E un vechi prieten, am fost colegi în asociaţiile de elevi, prin ‘47” – a mai precizat dânsul şi, cunoscându-i loialitatea faţă de prieteni am fost tentat să-l cataloghez din capul locului ca pe un gest de politeţe. Dl preşedinte a mai apucat să-mi spună că Peter Gardoş – acesta era numele prietenului – a avut o viaţă zbuciumată, trecând prin experienţa dură a lagărelor naziste, cărora le-a supravieţuit. Abia mai târziu aveam să aflu că amănuntul acesta îi rămăsese multă vreme necunoscut chiar dlui Iliescu, care a aflat de el doar când a citit, în franceză, volumul autobiografic “Despăgubirea”, semnat Peter Herzog. A fost atât de impresionat încât l-a convins pe autor să-l publice şi în România, ţara pe care acesta a părăsit-o prin anii ’50, când a fost dat afară de la radiodifuziunea română la care lucra, acuzat fiind de… cosmopolitism! Atunci s-a hotărât să emigreze, mai întâi în Israel, iar apoi în ţara în care cunoscuse episodul tragic al pierderii întregii familii.
Am fost tentat să consider – înainte de a citi – cartea sa ca pe un document uşor propagandistic – cum sunt dealtfel mai toate relatările unor experienţe personale – limită, în care autorii manifestă resentimente fireşti şi propensiuni vindecative. N-am întâlnit nimic de genul acesta în cele vreo 300 de pagini ale cărţii. Nici măcar episodul prizonieratului din lagăr nu s-a bucurat de minuţia cu care sunt reconstituite astfel de momente. Pentru că Peter Gardoş/Peter Herzog a simţit nevoia să pună accentul pe dimensiunea umană a existenţei sale şi a celor cu care i s-a intersectat drumul în viaţă, refuzând clişeele clasice şi etichetele teziste.
Pornind de la prietenia cu tovarăşul său de joacă neamţ, consumată brusc de virajul istoric, la bucuria cu care comunitatea evreiască din Tg. Mureş a întâmpinat ocupanţii unguri, până la episodul plimbării demonstrative pe strada principală a grofului ungur, catolic, la braţ cu prietenul său care tocmai îşi pusese pe piept steaua lui David, la surprinzătorul gest de omenie al soldatului SS care, aflând că erau din acelaşi oraş unde părinţii lor convieţuiseră paşnic, l-a făcut scăpat de sub escortă, sau până la chiar acţiunile soţiei comandantului nazist al lagărului care aducea în secret ajutoare din Elveţia pentru prizonieri – aproape totul, în această carte, contrazice interpretările comode şi judecăţile minimaliste. Autorul expune pur şi simplu situaţia unui om care traversează istoria confruntându-se cu resursele latente de omenie din orice individ. Gardoş nu şi-a etalat niciodată suferinţele aşteptând o răsplată. Ani buni nici măcar soţia sa n-a aflat detaliul dramatic al existenţei sale. Iar “despăgubirea” primită pentru suferinţele îndurate – calculată cinic de comisia de evaluare la vreo 11.000 de mărci (“cât trei dintre jenţile Bentley-ului meu”) a ţinut cont de faptul că în lagăr a fost… bine hrănit şi nu i-a fost afectată sănătatea!
Momentul lansării cărţii, într-o sală arhiplină a unei librării bucureştene, în prezenţa unor personalităţi de prim rang ale culturii (au vorbit despre autor, alături de Ion Iliescu, Răzvan Theodorescu, Ion Ianoşi, Răzvan Voncu, Ionuţ Vulpescu, Vasile Morar) a adus în faţa publicului românesc personalitatea puternică, încărcată de demnitate şi omenie, a unui veritabil personaj de roman, al cărui demers nerevendicativ s-a adresat toleranţei şi înţelegerii resurselor nebănuite ale personalităţii umane.