Deşertăciunea deşertăciunilor, în viziune plastică

Frumuseţea, ba chiar pictura sunt deşertăciuni surprinse inedit pe pânză de pictorul Gabriel Stan, într-o expoziţie intitulată sugestiv Omnia Vanitas - deşertăciunea deşertăciunilor, deschisă de ieri pentru public. O să mai vedeţi şi cum este reprezentată invidia, dar şi cum arată destinul sau norocul în viziunea artistului. Lucrările nu au avut parte de o vernisare, iar artistul nici nu vrea să le verniseze, ci îi aşteaptă pe cei interesaţi la Galerie, până în 10 noiembrie, pentru a le descoperi.
„Gabriel Stan e rara avis in terris, un artist complet de tip da Vinci sau Michelangelo, cumva în răspăr faţă de fragmentarismul artei actuale şi este preocupat de toate formele vieţii, astfel încât proiectul mai vechi, enunţat în lucrarea «Labirintul celor 12 simţuri» a fost completat de o serie de pânze intitulate «Armoniile spiritului» şi acum şapte pânze numite «Armoniile sufletului», care prezintă viziunea lui întotdeauna arhetipală asupra a ceea ce consideră artistul a reprezenta energiile fiinţei vii. Şi spun arhetip pentru că  pictura lui glisează la graniţa între realitate imediată şi fabulos, e o viziune a unei lumi de dincolo, dată numai marilor artişti, aşa cum e dată marilor mistici. Restul tablourilor care completează expoziţia, grupată generic sub numele de Omnia Vanitas nu sunt decât imagini punctuale ale lumii aşa cum arată ea astăzi. Fiecare în parte şi toate la un loc întregesc imaginea unui artist complet, nu doar pictor, ci şi scriitor, grafician”, a subliniat lect. univ. dr. Virgil Borcan, de la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Transilvania” Braşov.
„Prima impresie este că ne aflăm în faţa unui fenomen cultural atipic. Avem o expoziţie nevernisată şi nu ştiu dacă este o nouă formă de a-ţi face intrarea pe piaţă - pe care Gabi Stan oricum o are -, eu cred că este pur şi simplu o manifestare de artist care a trebuit să se exhibeze în faţa publicului, fără să-l mai anunţe. El are un public constant, care-i ştie lucrările. Ne aflăm la un punct de cotitură, a atins o culme şi vorbesc de noile repere - o formă de interogaţie absconsă şi o căutare perpetuă a unei dumnezeiri care se ascunde după simboluri, idei, nu se ascunde în forme. Nu imaginea se manifestă, ci ce se află în spatele imaginii, vedem un dogmatism renascentism, vedem tablouri care prezintă o asemenea fenomenologie, ajungem până la atingerea unui suprarealism întârziat pentru noi românii şi braşovenii”, a spus şi publicistul şi scriitorul Mircea Brenciu.