„Desculți ați fost și veți fi încă!”

Pentru că nu avea ce să mai pună în contul promisiunilor publice, dl. Ponta a ieșit în ultima vreme cu mai multe idei pe care am putea să le definim buimace. Dar cu multă indulgență. Pensiile pe card, spune Ponta, ca și exemplu. De la Pocreaca până la Cucuieții de Sus, de la Veneția până la Augustin, se știe că bancomatele duduie precum agricultura socialistă. Printre alte idei mirifice care i-au împânzit discursul premierului în ultimul timp, precum brusturii pe un câmp de trandafiri plantați de Năstase și Iliescu, se numără schimbarea legii Fondului Funciar sau, moțul de pe colivă, ideea de a confisca mașinile celor care încalcă legea. Faptul că la noi fondul funciar este vraiște, praf și într-o continuă harababură, nu e nici o noutate. Dar să confiști mașinile celor care încalcă legea ridiculizează chiar și codul absurdului lui Urmuz sau Eugen Ionescu. Credeți că o „piți”, o nepoată, o amantă sau vreun nepot de miliardar sau de ministru ar rămâne fără bolid dacă trece linia continuă? Ăștia iau amendă doar dacă ucid la semafor un autocar de turiști. În schimb, vorba celor de la Cațavencii, oamenilor firești, normali, ar trebui să li se ia și papucii dacă nu trec strada când este verde la semafor. Mai mult, pentru că tot îl ignoră lumea în ultima vreme, iar când ești om politic acest fapt poate deveni o calitate, domnul Ponta s-a mai apucat să spună că românii au început să îl iubească pentru că este un producător de liniște. Este adevărat, guvernul său nu prea produce locuri de muncă, nu produce plus valoare, nu produce o mai bună imagine a țării, nu produce nici măcar un kilometru onest ca preț de autostradă, dar, spune el, produce liniște. Apăsătoare liniște. Multă vreme l-am considerat - și îmi permit ca idee pentru că, în mod legal și măcar teoretic oficial pot gândi liber – pe domnul Ponta un epigon a lui Năstase. M-am înșelat. După toate dovezile din ultima vreme domnia sa este, pare-se, urmașul, ca și Băsescu, al lui Ion Iliescu. Omul care a adus liniștea în țară cu ajutorul târnăcoapelor minerilor. Omul, care în spatele liniștii impuse, a reușit să dea țara gratis acoliților săi pe vremea când mulțimile manipulate strigau, coordonați de bagheta maestrului Iliescu, „noi nu ne vindem țara”. Totodată, Ponta începe să îmi reamintească și de liniștea apăsătoare a împrumuturilor de la FMI aduse cu forcepsul de actualul său „coabitator” Băsescu. Ne mai amintim, pentru că nu suntem amnezici, de momentele când „El comandante” Băse susținea că avem nevoie de împrumuturi externe. Practic, ideile promovate de pactizatorul dintre palate am trăit-o și văzut-o și pe vremea guvernelor Băsescu, zise impropriu și Boc. De aceea, să îl vezi pe luptătorul întru fericirea Dacianei Sârbu, Victor Ponta, susținând că cei 7,4 milioane de fazani ce au votat pentru demiterea Băsescului și care acuma se rumenesc fraged la proțapul aburitor al înfrângerii determinate de coaliția Palatelor Victoria și Cotroceni, că trebuie ca cetățeanul să mai doneze mașini, terenuri, șosete și șlapi pentru liniștea Guvernului, ni se pare de o aroganță care îl sfidează și pe Năstase. Care în șase luni de pușcărie a scris trei cărți. Păi, vă dați seama ce opere complete ar putea face unii care s-au perindat pe la putere? Ce Ilf și Petrov? Ce Jorge Luis Borges și Adolfo Bioy Casares? Pa și pusi. Politica Românească, Opere complete, cu dedicație pentru români: „Desculți ați fost și veți fi încă!”.