Descentralizarea şpăgii

Episodul de la Cluj – deloc izolat, cum am putea spune – dezvăluie o faţetă a corupţiei generalizate din România.
Ceea ce afirma cu mai bine de zece ani în urmă un celebru baron local – Mischie, de la Gorj – se adevereşte şi se împlineşte în condiţiile favorabile ale mult-trâmbiţatei descentralizări: în vârful pixului cu care şefii de Consilii Judeţene semnează alocarea de fonduri stă puterea acestora. Inclusiv şpaga aferentă. Pentru că începem să înţelegem cum funcţionează mecanismul achiziţiilor publice. Licitaţiile sunt nişte spectacole cu măşti: caietele de sarcini se fac cu dedicaţie, iar de câştigat câştigă nu cine oferă preţul cel mai bun, ci cine e dispus să dea şpaga cea mai consistentă. Este, de fapt, nivelul la care are loc licitaţia reală. Şpaga e inclusă în costuri şi ea se poate extrage într-un singur mod: prin lucrări neefectuate sau prin utilizarea de materiale de proastă calitate sau prin ignorarea normelor de execuţie. Prinde orbul şi scoate-i ochii – la recepţie, unde oricât de vigilent ar fi beneficiarul, nu poate săpa în carosabil ca să vadă cât măsoară stratul de ciment – ca să dau un exemplu din domeniul favorit al contractelor publice.
Analiza cazului „Uioreanu” ne arată limpede cum se petrec lucrurile şi care este miza bătăliilor pentru funcţiile de conducere din teritoriu. Nu mai buna guvernare locală, ci îmbogăţirea rapidă a găştilor aflate la putere prin orice mijloace. Procedeul este atât de răspândit şi perceput ca fiind în firea lucrurilor, încât protagoniştii nici nu se mai încarcă cu vreo măsură de precauţie, acţionând la vedere. Uioreanu se temea doar să nu fie tras în piept şi, de aceea, a achiziţionat – cu acte! – un detector de ultraviolete ca să controleze banii care-i veneau în plic şi despre care uneori nici nu mai ştia de la cine.
Măreaţa campanie a descentralizării – dirijată de un specialist în domeniu, fostul preşedinte de Consiliu Judeţean Dragnea – a pus practic în mâna puterii locale majoritatea pârghiilor prin care se acţionează asupra şpăgii. A conducerilor şi a majorităţilor din consilii. Această mişcare, profund favorabilă USL-ului se întoarce acum împotriva PSD-ului, care în numele alianţei a cedat liberalilor funcţii şi majorităţi. Pe undeva, acţiunea declanşată împotriva liberalului Uioreanu ar putea fi interpretată ca un avertisment. Cred însă că acesta era luat în colimator mai de mult. Cum sunt, dealtfel, luaţi şi alţii, care vor urma. Din nefericire, preocuparea care domină la vârfurile guvernării nu vizează asanarea mediului, ci recuperarea influenţei şi a capacităţii de a lua decizii prin atragerea de partea PSD-ului a „zestrei” locale pe care o deţine încă partidul diaconesc.
Se schimbă direcţia, dar mecanismul şpăgii rămâne nealterat. În numele descentralizării. Neclară rămâne, deocamdată,  circulaţia şpăgii spre nivelele superioare care au făcut aceste cadouri, desigur nu în mod dezinteresat.