Denunţătorii de „bună credinţă”

Mie, ca simplu cetăţean, îmi dă o satisfacţie platonică faptul că cetăţeanul Al României, fostul consilier Truică, cuplul Crinuţa-Ioan Oltean sau chiar Elena Udrea sunt cercetaţi, acuzaţi şi vor fi judecaţi pentru fraudarea masivă a banului public, de sute de milioane de euro. Sunt mai îngrijorat, ca să spun aşa, de valorile furate şi nerestituite. Sau nerestibuibile. Sumele pe care le vehiculează DNA sunt, până una-alta fictive. Simple evaluări de-ale procurorilor. Nici măcar crearea Agenţiei de Recuperare nu va însemna mare lucru, pentru că îmi permit să cred că în afară de a-şi lua un sediu şi de a numi nişte slujbaşi pe lefuri babane nu va face altceva.
Banii furaţi au ciudata calitate de a nu se mai întoarce la păgubaşul stat, ei se pierd în neant, dacă nu se transformă în vile, maşini şi yahturi care-şi schimbă în viteză proprietarii de bună credinţă.
Mă uit la cazul hrăpăreţului prinţ, care de vreo zece ani tot adună proprietăţile la care nu are nici un drept, pe care le vinde pe sume mai mult sau mai puţin modice pentru a scăpa de permanentele „jene financiare” şi pentru a-şi ţine rangul de os domnesc şi fin prezidenţial.
Sunt peste 25 de proprietăţi obţinute într-o manieră stupefiantă care aproape că i-au fost făcute cadou de deţinătorii vremelnici, dornici să scape de ele în schimbul unor excursii la Paris. Cum le va recupera statul păgubaş? Cum va recupera contravaloarea lor, dacă chichiţele avocăţeşti sunt mai puternice decât legile?
Mă uit şi la alte chestii. La celebrii recuperatori de proprietăţi litigioase. Litigioase când era vorba de foştii proprietari, pentru că achizitorii ştiau cum să înlăture orice oprelişte. Celebrul Stelu, colaboratorul cuplului Cocoş-Udrea. S-a umplut de bani pe filiera Bica. Cu aceştia a cumpărat proprietăţi în buricul Bucureştiului sau a investit pe litoral în hoteluri de cinci stele. Stelu şi stelele. Ce se întâmplă cu el? A fost strâns niţel cu uşa, a denunţat pe cine şi cât trebuia şi-şi vede în continuare de viaţa de milionar local. Cu proprietăţi în buricul Bucureştiului, despre care nu-l întreabă nimeni.
Şi lista ar putea continua, incluzând şi alţi deţinători de bună credinţă, precum Florică sau Pescariu, pe care aripa rece a legii nu-i mai atinge.
Dar banii? Banii unde sunt? Nu cumva şi în Codul ăsta Penal revizuit şi-a băgat cineva coada şi a lăsat portiţe de scăpare, cum s-a procedat şi cu legea retrocedărilor, unde a fost introdusă portiţa vânzării drepturilor litigioase, cea care a golit practic bugetul ţării de miliarde...