Demisionez pentru tine!

Adrian Sârbu este românul cu cea mai spectaculoasă carieră internaţională în managementul afacerilor. Fostul operator de la “Sahia”, care a avut bafta de a surprinde pe peliculă momente importante ale Revoluţiei, a ieşit din anonimat “lipindu-se” de Petre Roman, în calitate de consilier.

Pentru o perioadă a fost mâna dreaptă a acestuia în relaţia cu presa, până în ziua în care i-au fost date în vileag nişte “tratative” cu jurnaliştii de la un cotidian în care manifesta excese de limbaj şi de atitudine. A fost suficient pentru ca  premierul să se lepede de el şi, în locul unei cariere politice, ce părea că i se deschide larg în faţă să apuce pe drumul iniţiativei private.

Stau uneori şi mă întreb ce s-ar fi întâmplat fără “turnătoria” celor de la Tineretul Liber şi dacă Roman n-ar fi fost atât de nerecunoscător pentru serviciile prestate? Probabil că azi Sârbu ar fi fost parlamentar, sau ministru chiar, cu stafia DNA-ului mereu pe urme sale, datorită lejerităţii cu care uneori adopta soluţii riscante. Viaţa sa a avut însă un alt curs: şi-a luat instrumentul media pe care îl primise de la feluriţi binevoitori, împreună cu câţiva colaboratori şi a decis să se lanseze tocmai în domeniul care-i venise de hac. A înfiinţat mai întâi o agenţie de presă – Mediafax – căreia i-am fost, cu “Libertatea” primul abonat, l-a convins pe Ţiriac să investească într-un proiect mai complex care viza un post de radio (PRO FM) şi unul de televiziune. A înfruntat toate dificultăţile perioadei, dar i-a şi folosit toate slăbiciunile şi oportunităţile. A dat lovitura cu înfiinţarea canalului PRO TV cu logistică şi inteligenţă americană, modificând radical limbajul şi modul de lucru dintr-un domeniu rămas tributar trecutului. De aici înainte şi sponsorii şi partenerii au devenit mai interesaţi, iar viitorul mogul de presă şi-a testat talentele în aproape toate mijloacele media – de la presa scrisă, la film. Stilul său direct şi brutal a mişcat lucrurile din loc cu o forţă pe care alţii n-o aveau, iar politica sa de salarii (mari – dar cu exigenţe sufocante) a dat roade, reuşind să selecteze valorile momentului şi să le formeze în spiritul dinamic pe care şi-a bazat managementul.

Pe măsură ce grupul său căpăta influenţă, a încercat să devină un sfătuitor din umbră a liderilor politici, sprijinindu-i pe unii şi atacându-i pe alţii. Acest lucru l-a făcut însă vulnerabil, mai ales pe partea de care suferă orice antreprenor român – relaţia cu instituţiile fiscale – şi, profitând de încrederea pe care i-o câştigase patronului unei importante companii media care explora estul virgin al Europei, a urcat pe scara ierarhică a corporatismului ajungând până acolo unde nici un alt român nu mai reuşise să ajungă.

Calităţile lui Sârbu – aproape la fel de mari ca defectele sale – l-au menţinut în top până când succesele în lanţ au început să fie afectate de declinul economic.
Profiturile CME au început să se micşoreze şi primul vinovat nu putea fi altul decât arogantul şi brutalul P.D.G. Achiziţionarea CME de către gigantul TIME WARNER a pus sub semnul întrebării soluţiile sale (chiar dacă, de formă, au fost acceptate) şi la doar o lună după ce Lauder i-a prelungit mandatul cu 3 ani, pe un salariu exorbitant de aproape două milioane de dolari, s-a produs anunţul demisiei sale.

Pentru Sârbu se poate imagina cu dificultate o revenire la nivelul la care s-a aflat. Practic, i s-a aplicat tratamentul pe care el însuşi l-a rezervat la numeroşi dintre colaboratorii săi. Gustul neplăcut al “şutului în fund”, oricât de elegant ar fi definit, poate fi compensat de grija cu care şi-a pus deoparte câteva afaceri personale cu care va putea să continue, fără a-şi concura însă foştii parteneri, cum se prevede în contractul semnat. O ironie – şi o replică faţă de lichidarea treptată a acţiunilor pe care le deţinea la CME – este faptul că ultimele drepturi i se vor plăti în coroane ceheşti. Nici măcar în lei…

Evident, Sârbu mai are un cuvânt de spus în mediul afacerilor, şi cu siguranţă că nu va trece mult până când vom afla ce surprize ne rezervă dorinţa sa de răzbunare…