Demisia lui Tănase

De dat afară nu poate fi dat decât dacă parlamentul respinge raportul de activitate, la încheierea mandatului. Dar de demisionat? Din proprie iniţiativă sau a altora?
După audierea de miercuri, de la Comisia Parlamentară, tirul a fost deschis de Mădălin Voicu. A doua zi, Georgică Severin, şeful Comisiei, a făcut o conferinţă de presă în care a spus ce n-a zis la audiere: i-a cerut lui Stelian Tănase să-şi dea demisia.
Instalat ca preşedinte al televiziunii publice de către fosta alianţă USL, după „experimentul” ratat al băiatului cu eşarfă care promitea comisiei parlamentare că va salva TVR cu un talk-show personal, Stelian Tănase a intrat în joc „blindat” de o experienţă de 15 ani în audiovizual şi de un relativ consens al factorilor decizionali. Nu întâmplător, poate, confirmarea de după interimat s-a produs pe fondul disoluţiei alianţei politice care l-a propus, partida rămasă la putere confirmându-l fără emoţii. Faţă în faţă cu realitatea din acest dinozaur nereformat (de parcă dinozaurii ar putea fi reformaţi altfel decât prin extincţie!), Tănase a făcut mai întâi un infarct, după care a încercat să se pună pe treabă. Turbulenţele politice au avariat Consiliul de Administraţie care a început să blocheze sistematic orice iniţiativă. Nu vreau să spun că toate erau inspirate, dar unele au ajuns să fie repudiate chiar de către cei care le propuseseră. Campania electorală neoficială a acutizat conflictele şi părţile au început să se acuze reciproc de cultivarea partizanatului şi de presiuni. Rămas la mijloc, Tănase a încercat să caute sprijin pentru unele măsuri vitale, fără de care funcţionarea şi aşa greoaie a mecanismului promitea să clacheze. Prea ocupaţi cu propriile lor probleme, actorii politici n-au mai găsit de cuviinţă să se lege la cap şi cu basmaua TVR, mai ales că fiecare găsise între timp culcuş pe la canalele private, mai înţelegătoare şi mai puţin temătoare de lipsa echidistanţei. Confruntat cu presiunile sporite din CA, Stelian Tănase a răbufnit – prematur şi inabil – acuzând presiuni politice la vârf. A fost detonatorul scandalului! Ponta a fost vexat şi a cerut explicaţii, iar măgăreaţa a căzut pe capul lui Calotă, chiar dacă acesta n-o fi făcut chiar de capul lui ce făcea.
Acuzelor precedente venite din partea Opoziţiei dispersate li s-au alăturat cele ale Puterii care a identificat TVR-ul ca organ al celorlalţi. Ponta a refuzat orice contact cu preşedintele instituţiei, reproşându-i excesul de solicitări, iar Georgică Severin a abordat pieptiş problema cerând demisia preşedintelui.
Să zicem că acesta, sătul de hărţuieli şi preocupat de propria sa sănătate, va ceda. Şi îşi va da demisia. Cui va folosi acest lucru? În nici un caz PSD-ului şi lui Ponta, pentru că toţi cei care-i poartă sâmbetele atât vor aştepta, pentru a declanşa un nou Jihad al „statului de drept”. Vor fi sesizate instanţele externe – începând cu ambasada SUA şi UE - cărora li se va explica cum se pune din nou pumnul în gura presei şi cum se modifică din nou regulile în timpul jocului – pentru că noul preşedinte care va fi numit nu se va putea sustrage suspiciunilor de partizanat. Şi tot ce se întâmplă de regulă în astfel de cazuri, dar, mai ales în plină campanie electorală.
Îndrăznesc să cred că cea mai cuminte şi mai sănătoasă atitudine este aceea de a lăsa TVR-ul în pace – mai ales că sunt semne clare că se află pe un drum bun – şi să se încerce să i se acorde prezumţia de obiectivitate. După alegeri, om mai vedea...