Demersul pervers al lui Barroso&Comp

Deși rezultatul referendumului de demitere a președintelui Băsescu poate să pară, la prima vedere, o serioasă înfrângere pentru USL, este foarte posibil ca presiunile făcute de puterea populară de la Bruxelles să devină o contribuție hotărâtoare la victoria alianței social-liberale din Decembrie. Din capul locului, determinarea – ca să nu zic precipitarea - cuplului Ponta-Antonescu, de a-și netezi drumul prin scoaterea din joc a năbădăiosului președinte, nu ținea cont de un lucru: și anume de dispariția țintei principale din campania de gherilă electorală. Traian Băsescu este, din acest punct de vedere, obiectivul ideal. El, nu Blaga, care e perceput ca un moderat. Cea care a făcut prăpăd în România în ultimii trei ani este camarila hrăpăreață a lui Băsescu, nu a lui Blaga sau Ungureanu. De el sunt strâns legați marii profitori ai sistemului – Videanu, Udrea, Berceanu și alții ca ei. Băsescu – nu Boc sau Blaga – a fost adevăratul președinte al PDL, cel care a dat indicațiile prețioase și a decis executanții. Așa încât, fără Băsescu în prim plan, campania electorală a USL ar fi devenit, practic, una fără obiect. Ba – mai grav – USL-ul ar fi fost nevoit să deconteze toate bâlbâielile și rațiunile unei puteri integrale, condiție în care bagajul de procente ar fi putut să se ușureze considerabil până în Decembrie. Rămânerea lui Băsescu în peisaj este productivă, iar acest lucru este deja dovedit de ce s-a întâmplat în CSAT, recent, când orice speranță de coabitare civilizată a fost aruncată în aer de provocările prezidențiale. Pentru că, să ai tupeul să pui în ordinea de zi “eforturile” de reparare a imaginii țării, pe care chiar tu ai făcut-o zob, rămâne ceva demn doar de Traian Băsescu. Ca să nu mai vorbesc de ideea acelui guvern paralel care urma să fie instalat la Cotroceni! Dacă unora gestul lui Ponta de a părăsi ședința li s-a părut nepoliticos, nu le-aș sugera decât să se pună în locul său. Bref: e bine că Uniunea Europeană l-a păstrat în post pe Băsescu. Se va putea vedea mai bine, în perioada următoare, cât este acesta de campion al democrației și ce metode constituționale folosește. Se vor putea convinge de acest lucru și o bună parte a celor care la referendum au stat acasă sau au votat – simplu sau multiplu – “nu”. Deci, domnii Barroso, Reding și Schulz au avut, de fapt, bune intenții în demersul lor de a forța rămânerea în funcție a unui personaj despre care nu cred că au cea mai bună impresie.