Deliciul mănăstiresc care face de râs orice preparat de frupt

Cum am putea să începem prea scurtul periplu prin gastronomia de post românească decât cu sarmaua mănăstirească, acel ceva autentic care te poate transforma peste noapte în vegetarian. Există o variantă de sarmale mănăstireşti, prezentată de regretatul Radu Anton Roman în cartea sa „Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti”, o variantă care dacă nu eşti tare de fire, te bagă-n boale. Iată cum se face:
Două din trei cepe se toacă fin, se călesc în ulei şi se adaugă mai apoi orezul, apa, sare, piper şi se lasă la fiert. Separat, ceapa rămasă se căleşte cu boia de ardei şi câteva boabe de piper. Odată ce ceapa devine translucidă se adaugă sucul de roşii. În paralel, după ce s-a fiert orezul şi apa a scăzut, se adaugă prunele uscate şi miezul de nucă. Faceţi o diferenţă clară între ceapa cu bulion şi undeala cu orez, prune şi nucă. Cea din urmă reprezintă umplutura, iar bulionul cu ceapă, zeama de fiert. Pe fundul oalei se pune varză tocată mărunt cu morcovul ras. Se adaugă sarmalele bine formate. Deasupra se pune încă un strat de varză murată cu cimbru şi morcov ras. Peste se toarnă bulionul. Se dau la cuptor pentru o oră. Nu are rost să explicăm ce gust au.