Deficitul de cultură

Una dintre caracteristicile regimului actual o reprezintă deficitul cronic de cultură. S-a constituit un eșantion de reprezentanți ai Puterii a căror condiție esențială este aceea de a stăpâni prost limba maternă. Căci despre altele nu mai este cazul să vorbim. Dacă în alte etape istorice ale postdecembrismului am avut parte și de perioade cu inflație de intelectuali, ineficienți practic, a căror unică experiență de conducere a fost aceea a unei clase de elevi sau a unui grup de studenți, în prezent majoritatea persoanelor cu funcții de răspundere, dacă au făcut vreo facultate, au făcut-o târziu și, de preferință, prin cursurile la distanță ale cunor instituții de învățământ dubioase. Cel mai flagrant caz este cel al fostului ministru de Interne, Igaș, fost tâmplar ca pregătire de bază, care și-a făcut liceul pe la 24 de ani, iar cele vreo 3 facultăți le-a absolvit „la pachet”. Aportul delicat al ex-ministrului cu limba română a rămas de notorietate, iar contribuția sa la noul „dicționar PDL al limbii române” este una de substanță, pe calea deschisă de însăși EBA, o altă reprezentantă a puterii portocalii cu diplome obținute în mod cel puțin dubios la instituții de învățământ ce practică sistemul diplome „contra bani”! Un alt caz de referință îl reprezintă dl Ioan Oltean, secretar general al PDL, ale cărui exprimări memorabile au mai întâi nevoie de un traducător. Debilitatea intelectuală a constituit una dintre referințele de bază ale fostului „nou val” de miniștri promovați de baronimea locală în guvernul Boc. Domni, precum Nelu Botiș, Ion Ariton, Valerian Vreme sau Gheorghe Ialomițianu vor rămâne în analele politicii ca niște veritabili mușchetari ai sub-culturii generale, din care au mușcat și mestecat pe nerăsuflate fălci mari de noțiuni ce le-au rămas necunoscute. Dezacordurile, plurarurile nefirești, termenii reinventați fac parte din discursul politicienilor de toate culorile, dar parcă nici o formațiune nu beneficiază de unitatea stilistică a PDL-ului și aliaților săi, iar dacă ungurii mai au o scuză când fac greșeli, nici o circumstanță atenuantă nu poate fi acordată unor persoane cu certă naționalitate română care, de la înălțimea unor funcții dintre cele mai importante, schilodesc cu nerușinare neprețuita moștenire maternă. Face excepție de la această (aproape) regulă președintele Băsescu care, în ciuda sumalității exercițiilor sale intelectuale și a lecturilor „pe alese” se descurcă bine în cadrul alocuțiunilor sale verbale, grație unei gândiri ceva mai limpezi. Cât despre fostul premier, acesta nu a reușit să regăsească niciodată în demersurile sale guvernamentale, plusul de competență pe care ar fi trebuit să i-l dea specializarea sa în drept constituțional, el înregistrând un veritabil record de respingeri din partea forului suprem a inițiativelor sale legislative. Deficitul acesta general de cultură este agravat și de neobișnuita permisivitate din sistemul de învățământ superior, unde un personaj cu cunoștințele extrem de sumare ale actualului ministru al Apărării ajunge să fie îndrumător al lucrărilor de doctorat ale unora dintre subordonații săi. Performanța României de a avea o grupare majoră de semianalfabeți garnisiți cu diplome, masterate și doctorate la comenzile statului se descifrează aproape automat din funcționarea buimacă și ineficientă a acestuia.