Defăimarea lui Dragnea

Nimeni nu poate să înţeleagă de ce i-a trebuit lui Dragnea iniţiativa asta cu proiectul de lege împotriva defăimării. Pentru că nu i-a adus nici mai mult respect în partid şi nici mai multă acceptare în afara lui. Ba, dacă ar fi să cuantificăm, unicul rezultat a fost recordul de mesaje negative de pe facebook, pe care „specialiştii” partidului au năduşit ştergându-le.
Dar, ceea ce este mai grav, Dragnea nu a reuşit nici un moment să explice în ce constă valoarea demersului, cu ce va îmbunătăţi el climatul politic şi viaţa publică în general. Acuzat că legea va pune pumnul în gura liberei exprimări, Dragnea afirmă că, dimpotrivă, o va stimula. Cum? Nu ştie exact, iar cuantumurile amenzilor propuse care ajung până la zeci de mii de lei nu fac decât să îl contrazică.
Care este, totuşi, realitatea? Se repune în funcţie cenzura? Sau abia se trasează jaloanele unei exprimări rezonabile şi civilizate? Dar, mai ales, de ce este nevoie de o supra-lege, când Codul Penal are pretenţia de a acoperi toate situaţiile pe care ar fi necesare ca legea să le sancţioneze? Şi când acelaşi Cod Penal tocmai a dezincriminat calomnia. Ce şanse ar fi să repui în funcţiune un sistem care a fost oficial abolit?
Încă odată, nu ştiu ce a fost în capul lui Dragnea. O persoană în situaţia lui nu avea nevoie să strânească valuri care să-i facă şi mai dificilă supravieţuirea la vârf.  Avea deja în spinare perspectiva incertă a recursului procesului Referendumului, iar o iniţiativă legislativă de acest gen îi putea aduce oarecare susţinere politică, dar nu şi una publică. Publicul a început deja să aibă repulsie faţă de legi ca Big Brother pe care chiar dacă nu le înţelege, simte că e ceva în neregulă cu ele şi că în nici un caz nu-i pot fi folositoare. Încă una, care să-l împiedice măcar să protesteze, într-o manieră eficientă, părea deja prea mult.
Stând la rece şi judecând lucrurile dintr-o perspectivă morală eşti tentat să-i dai însă dreptate liderului PSD. Destul cu înjurăturile, cu invectivele, cu acuzele nefondate! Hai să facem curăţenie în peisaj şi să scoatem din joc mijloacele neloiale. Dar cum? Şi aici ajungem la punctul nevralgic al iniţiativei legislative: amenzile usturătoare, de zeci de mii de lei! Ei bine, parcă este mai de accceptat o puşcărie prin care poţi deveni chiar un fel de erou, victimă a sistemului, decât atentatul acesta nemilos la buzunar. Chestiunea e mai veche şi ea a alimentat şi dezbaterile referitoare la o lege a presei, care veneau dintr-o direcţie asemănătoare. Proiectele respective au căzut însă sub impactul refuzului de a mai accepta „legi speciale”, care să exceadă Codul Penal. Iar presa a refuzat să accepte ideea ca alţii să reglementeze profesia, chiar dacă aceasta nu era în stare.
Până la urmă ce se alege de această iniţiativă? Pentru moment rămâne doar... defăimarea lui Dragnea şi atacurile pe care trebuie să le suporte din toate direcţiile, şi care pot să-i şubrezească platforma de lider aflat într-un moment delicat. Altceva nu prea văd...