Marţi ar urma să se întrunească Comisia de Cultură pentru a da un verdict la Raportul de Activitate al Televiziunii Publice. Teoretic, vom şti dacă merge mai departe cu aceeaşi echipă sau aceasta e pusă pe liber urmând a se proceda la constituirea alteia.
TVR este problema insolubilă a mai tuturor guvernărilor. Niciuna nu a ştiut ce să facă cu acest dinozaur media incapabil să se adapteze la noile condiţii ale economiei de piaţă. Televiziunea Publică a rămas profund nereformată datorită, pe de o parte, opoziţiei interne, iar pe de alta, intenţiei fiecărui guvern de a o subordona, dând-o pe mâna unor manageri servili.
Păcatelor fundamentale li s-a adăugat, în ultimul deceniu, şi acela al incapacităţii instituţiei de a se menţine pe propriile picioare, punând în operă resursele materiale şi umane de care dispune. Acest proces s-a acutizat în ultimul deceniu în care, între mandatul lui Nicolau şi acela al lui Tănase, slăbiciunile manageriale şi tentaţiile materiale ale câtorva şefi de tristă amintire, s-au cuplat cu "cutremurul" TVA ducând Teleziunea Română la groapa datornicilor. Un lucru asupra căruia aproape toată lumea e de acord, dar nimeni nu face nimic, este că datoriile acumulate nu s-ar mai putea achita nici dacă managerii actuali şi viitori s-ar da de trei ori peste cap şi s-ar transforma în nişte superbe domniţe ce ar cădea cu tronc premierului şi ministrului de Finanţe.
Dacă Comisia va avea cvorum şi se va lua decizia pe care Ponta nu a ţinut-o deloc secretă, ba dimpotrivă, rezultatul nu va fi altul decât că unui mort i se va tăia capul în speranţa reluării pulsului şi însănătoşirii subite. Situaţia actuală este acutizată şi de faptul că - paradoxal- televiziunea publică este, la ora actuală, cea mai echidistantă tribună media, faţă de factorul politic, lucru sesizat de eşantionul de telespectatori pe care reuşeşte să-l fidelizeze. S-ar putea însă ca acest lucru să nu-i prea fie de folos atât timp cât Puterea recurge fără scrupule la şantaje de genul plăţii transmisiilor de la Olimpiadă şi CE de fotbal doar în schimbul... schimbării managerului.
La asta se adaugă şi o anumită situaţie din interior, unde responsabili cu funcţii de conducere sabotează postul de la care îşi iau salariile în nădejdea de a-l face mai vulnerabil pentru a scăpa de un şef incomod (dispun de o înregistrare autentică în care unul dintre aceştia afirmă cu aplomb că nu va face nimic pentru a îmbunătăţi calitatea programelor, atâta timp cât "(puncte-puncte) ăsta mai rămâne aici"!
Nu pot, în situaţia prezentă, să nu-i dau dreptate lui Hunor Kelemen care afirmă că "decapitarea" postului public nu rezolvă absolut nimic. Ba, mai mult, adânceşte criza în care se află....
Cat despre "sabotajul intern" din TVR, despre modalitatile subtile de a o ruina, prin mijloace aparent legale, cu unalt prilej...
Adaugă un comentariu