Debutul tricolorilor la prima ediţie, cea din Uruguay

După ce în materialul precedent am făcut cunoştinţă cu ce înseamnnă Campionatul Mondial de Fotbal aflat la a ediţia jubiliară XX, campionat  care se va disputa în Brazilia, vom continua periplu nostru în cei 84 de ani de existenţă, de la prima ediţie organiaztă de Uruguay în 1930 şi până la ultima ediţie, cea din 2010 din Africa de Sud, cu predilecţie pe cele 7 evoluţii ale primei noastre reprezentative.

Prima ediţie, fără susţinere europeană
Dubla campioană Olimpică din 1924 şi 1928, sudamericanii uruguayeni au primit investitura de a organiza o primă competiţie mondială. Pe lângă faptul că era dublă campioană olimpică (singura competiţie majoră a acelei perioade), „celeştii” celebrau în 1930, Centenarul Independenţei. Sud-americanii au construit  un stadion de 100.000 de locuri în capitala Montevideo. Au trimis invitaţii pe toate continentele, dar ţările europene nu au fost suficient de receptive, deşi organizatorii asigurau toate cheltuielile de sejur şi transportul fiecărei echipe. Din Europa numai patru ţări au răspuns invitaţiei, Franţa cu principalul artizan al organizării turneului, Jules Rimet, cel care a dat la începuturi numele trofeului, Belgia, Iugoslavia şi România. Din America s-au înscris 9 ţări.
Interventia Casei Regale pentru participarea echipei
Federaţia de Fotbal a apelat la Casa Regală, personal la regele Carol II, mare amator de fotbal pentru că Societatea Petrolieră, care avea ca salariaţi pe unii dintre componenţii echipei pentru a le acorda concediu necesar, aşa cum aminteşte un cronicar al vremii: „Un telefon al regelui la patron şi problema a fost rezolvată”.

Şi noi am fost pe Conte Verde ...
 ... este titlul unui valoros volum scris de Ioan Chrilă, pentru că alături de celelalte trei europene, tricolorii s-au îmbarcat pe vaportul Conte Verde  pentru a traversa Atlaticul spre Montevideo, capitala uruguayană. 15 zile a durat traversarea cun Pachebotul fotbaliştilor.
Fiecare din cele patru echipe s-au antrenat pe vas. Au participoat la o serie de distracţii, de unde nu a lipsit piscina, ping-pongul, sala de cultură, fizică, spectacole de teatru cu care îşi ocupau serile. Erau acolo şi artişti, printre care s-a numărat celebrul cântăreţ rus Seleapin. În bagajul francezului Jules Rimet se afla  şi opera artistului francez Abel Lafleur ,„Victoria înaripată”, din aur masiv în greuutate de 1,8 kg, care a fost acordată învingătoarei primului Campionat Mondial. Echipele au fost împărţite pe patru grupe iar câştigătoarele acestora s-au calificat în semifinale. România a fost repartizată în grupa a III-a, alături de mai modesta, dar dura formaţie peruană şi viitoarea campioană mondială, Uruguay.

O victorie şi înfrângere a tricolorilor
România  -   Peru 3-1 (1-0)
Stadion „Pocitos” (Montevideo), spectatori, 2000.
Au înscris: Adalbert Deşu (1), Constantin Stanciu (77), Nicolae Kovacs (85)/ Souza Ferreira (63).
România: Ion Lăpuşneanu - Adalbert Steiner, Rudolf Burger, Ladislau Raffinscki, Emeric Vogl, Alfred Eisenbeisser - Nicolae Kovacs, Adalbert Deşu - Rudolf Wetzer, Constantin Stanciu, Ştefan Barbu. Antrenor, Costel Rădulescu.

A fost un joc de o deosebită duritate din partea sud-americanilor. Românii au terminat partida cu numai 9 jucători valizi. Steiner a fost transportat cu salvarea la spital, iar lui Stanciu i-a fost deplasată rotula piciorul stâng. Scorul a fost deschis de Adalbert Deşu în primul minut pentru ca după egalarea din minutul 63, Stanciu să detaşeze echipa României, iar Nicolae Kovacs să stabilească scorul final, cu cinci minute înainte de final. În al doilea meci, Costel Rădulescu a făcut două schimbări, ale jucătorilor accidentaţi, trimiţând în teren pe Iosif Czako şi Corneliu Robe. În faţa celei mai bune echipe a momentului, tricolorii au cedat, 0-4, prin golurile marcate în prima repriză. După şocul din primul meci cu Peru tricolorii au avut o evoluţie modestă.

Iugoslavia singura europeană în semifinale
Cele patru grupe au fost câştigate de trei echipe americane şi una europeană, aceasta fiind Iugoslavia, care a învins Brazilia, 2-1 şi Bolivia, 4-0. În semifinale însă, Argentina a trecut de Statele Unite cu 6-1 (1-0), iar Uruguay de Iugoslavia cu acelaşi scor, 6-1 (3-1).

Uruguay, prima campioană mondială
Uruguay - Argentina  4-2 (Pablo Dorado 12, Pedro Cea 57, Santos Iriarte 68, Hector Castro 89/Peucelle 20, Stabile 37)
La meciul final  disputat pe 30 iulie au asistat 80.000 de spectatori, printre aceştia fiind şi   fanii argentinieni veniţi la Montevideo cu 15 vapoare  peste Rio de la Plata. În prima repriză argentinienii au fost mai lucizi şi au condus cu 2-1. La reluare, pătimaşii suporteri uruguayeni şi-au „împins” echipa de la spate, gazdele au egalat (68) pentru a înscrie cu un minut înainte de final, declanşând fiesta.