Dealurile Scheiului au răsunat de cântec de surlă

Gătind peștele și mujdeiul, după cum cere dezlegarea de Buna Vestire, babele din Schei și-au făcut cruce, ușurate: au mai prins o primăvară Prima zi de primăvară din Scheii Brașovului nu se sărbătorește pe 21 martie, de echinocțiu, ci pe 25, de Buna Vestire. Este ziua în care surlașul Scheiului, singurul bărbat din întreg cartierul care a fost ales să trimită mai departe tradiția suflării în această trâmbiță, urcă pe dealuri să vestească plecarea iernii. El este însoțit de alai, cu muzicanți și juni ce pleacă din Piața Unirii și urcă pe coasta dealului. Ajunși la troiță, el cântă surla în toate cele patru puncte cardinale. „Obiceiul datează din cele mai vechi vremuri, de când se știu junii. Eu cânt la surlă din 1982 și sper să continui mulți ani de acum încolo. Eu am preluat obiceiul de la o rudă mai îndepărtată, care l-a rândul ei a luat surla de la o altă rudă. Și tot așa, din generație în generație”, ne spune Ovidiu Bodean. Junii tineri, băiețași de cartier Buna Vestire aduce prima ieșire din an, a junilor la horă. Semn al schimbării unui nou ciclu de viață, Buna Vestire îi are în prim plan pe Junii Tineri. Aceștia se adună la Troiță îmbrăcați „în civil”, aruncă buzduganul și dansează hora. „În fiecare an, pe 25 martie, odată cu Buna Vestire – sărbătoarea sfântă a Blagoveștenilor, junii tineri sunt cei care dau tonul sărbătorilor următoare. Junii se strâng în Piața Unirii și vin aliniați în ordinea vechimii, cu noii membrii la urmă”, a declarat Constantin Chicuș, președintele Societății Junilor Tineri. Junii Tineri reprezintă continuatorii tradiției, astfel că bătrânii încearcă să-i învețe tot ce au învățat ei de la părinți. Dar cum junii nu mai sunt flăcăii trocari de altădată, ci băiețașii din cartier, numai la purtarea tradiției nu le stă capul: mai pecesc pasul de horă, ba mai scapă buzduganul din prinsoare. Tradiția oricum reprezintă - fie că vrem, fie că nu - un proces într-o continuă înnoire, iar tinerii își aduc cel mai mult aportul. Spre exemplu, pe lângă horă, ceata de băiețași mai bagă și câte un cântec mai deochiat: „Din cocoș nu faci găină, nici din curvă gospodină. Din cocoș nu faci sarmale, nici din curvă fată mare”. „Doamne mulțumescu-ți, am auzit Sfânta Surlă” Pentru babele din vale, sunetul trâmbiței e semn de bucurie. Tinerii vin prin Variște și urcă sus pe Coasta Prund. În drumul lor, trecând pe lângă multe case, bătrânele pe vremuri, se închinau, spunând: „Doamne mulțumescu-ți, am auzit Sfânta Surlă”, ne spune Vasile Bideț, președintele Comitetului Societăților de Juni. Babele nu mai pot urca pe deal, acolo unde cetele de tineri se adună să ciocnească un pahar de vin, să deguste pește cu mujdei și mămăliguță. Petrecerea ține până pe înserate, trocarii prinzându-se în horă cu junii și punând un bănuț în cutia specială, denumită bițcăn. Din banii strânși, junii își tocmesc lăutarii din Săcele pentru cântările de peste an.