De Ziua Eroilor: Ilie Birt – eroul din Şcheii Braşovului

Foto: Troiţă datată 1738, amplasată în faţa Bisericii „Sfântul Nicolae” din Şchei, reper urban şi confesional al comunităţii româneşti.

„Gradul de cultură şi civilizaţie al unui popor se vede în felul cum ştie să-şi cinstească eroii”, spunea preotul şi istoricul braşovean Vasile Saftu, la dezvelirea monumentului de la Bartolomeu, în 1921. într-o cuvântare reprodusă în volumele dedicate eroilor din Ţara Bârsei.
Ziua de 21 mai, când Biserica prăznuieşte Înălţarea Domnului, este şi Ziua Eroilor – zi în care ne plecăm frunţile în faţa tuturor celor care, de-a lungul veacurilor, au apărat credinţa, libertatea şi demnitatea acestui neam.
În această zi, nu ne aducem aminte doar de marile figuri ale istoriei universale sau naţionale, ci şi de oamenii locului, cei care, prin viaţa şi faptele lor, au apărat comunităţi concrete, biserici şi şcoli anume, uliţe şi pieţe pe care le cunoaştem cu toţii. 
 Un astfel de om este căpitanul Ilie Birt, braşovean din Şchei, ale cărui troiţe, casa şi nume au devenit, în timp, repere ale identităţii românilor din acest vechi cartier de la poalele Tâmpei.

Cine a fost Ilie Birt
Personalitate recunoscută în Şchei în veacul al XVIII-lea, Ilie Birt este prezentat de istoricul Vasile Oltean ca „negustor de vază” şi „luptător neînfricat pentru cauza românilor braşoveni”, unul dintre ctitorii şcolii de piatră din Şchei şi iniţiator al unor strânse legături economice cu Ţara Românească.  
Născut în Şchei, în jurul anului 1698, fiu al unui „păstor de vite”, într-o familie care făcea comerţ cu produse viticole şi animaliere peste munţi, el aparţine acelei elite negustoreşti româneşti care a ştiut să folosească economia în slujba identităţii naţionale.
Actele Magistratului braşovean şi documentele păstrate în arhiva Şcheiului arată că Ilie Birt vorbea mai multe limbi – maghiara, greaca, turca, pe lângă română şi probabil germana –, fapt care i-a permis să devină delegat permanent al românilor din Şchei la Viena, Buda, Cluj şi în alte centre de putere.  
Se semna „căpitan”, titlu pe care îl dobândise ca ofiţer în armata husarilor, iar în 1737, în timpul războiului cu turcii, a condus o companie formată în mare parte din juni şcheieni, remarcându-se la Piteşti, unde – potrivit tradiţiei şi izvoarelor locale – a capturat zeci de prizonieri otomani din însărcinarea generalului austriac Wallis.
Căsătorit cu Neacşa, fiica negustorului Văsâi Găurincă, posesor de vii şi moşii în Muntenia, Ilie Birt a întemeiat o familie numeroasă, cu opt copii, şi a ajuns, la sfârşitul vieţii, să deţină casă însemnată în Şchei, prăvălie, grădină, fâneţe în Poiana Braşov şi vie la Cernăteşti.  
Această poziţie materială solidă nu a fost însă un scop în sine, ci fundamentul de pe care a putut susţine biserica, şcoala şi drepturile comunităţii româneşti din Şchei.

Lupta pentru drepturile românilor – petiţii, Viena, conflictul cu Magistratul, „Republica Şchei”
Prestigiul militar şi economic al lui Ilie Birt s-a văzut în primul rând în rolul său de apărător al intereselor românilor şcheieni în faţa autorităţilor săseşti şi imperiale.  
Ca membru al Companiei greceşti din Braşov – o puternică asociaţie comercială a negustorilor orientali – el a fost mandatat să meargă în repetate rânduri la Viena, Buda şi Sibiu pentru a susţine, prin memorii şi petiţii, drepturile „valahilor din Şchei” la negoţ liber cu Muntenia şi dreptul lor de a-şi aduce produsele în târgurile braşovene.
Aceste demersuri sunt documentate în detaliu în volumul Documente privitoare la trecutul românilor din Şchei, editat de Sterie Stinghe, unde figurează memorii adresate Vienei, Budei şi Sibiului, semnate de Ilie Birt în numele românilor din Şchei.
Documente publicate de Sterie Stinghe arată un Ilie Birt tenace, obişnuit cu cancelariile şi limbajul juridic al epocii, neobosit în a cere confirmarea drepturilor istorice de negoţ şi ocolirea abuzurilor Magistratului săsesc.  
În studiile sale despre Şchei, Vasile Oltean şi alţi cercetători vorbesc chiar despre proiectul unei „Republici a Şcheiului”, formulă simbolică ce rezumă dorinţa românilor de aici de a avea o autonomie administrativă şi juridică faţă de oraşul dominat de patriciatul săsesc.
Conflictul cu Magistratul Braşovului nu a fost doar economic, ci şi unul de vizibilitate publică şi confesională.  Celebrul episod al troiţei ridicate de Ilie Birt lângă casa sa, pe Tocile, în 1748, arată încăpăţânarea lui de a apăra semnele credinţei şi ale prezenţei româneşti în spaţiul public: crucea a fost ridicată, dărâmată de mai multe ori, interzisă de Magistrat, iar Birt a mers până la Sibiu şi la autorităţile guvernamentale pentru a obţine, în cele din urmă, aprobarea definitivă.
Aeastă luptă, desfăşurată pe parcursul a peste un deceniu, nu a fost o simplă dispută de vecinătate, ci expresia clară a unei conştiinţe civice şi naţionale timpurii.

Ctitor şi apărător al şcolii româneşti
Un capitol aparte al biografiei lui Ilie Birt este legat de Şcoala românească din Şchei, aşa cum o descriu Vasile Oltean şi Candid Muşlea în lucrările lor dedicate istoriei Bisericii „Sfântul Nicolae” şi a învăţământului românesc din cartier. 
În volumul „Troiţele Şcheiului”, Vasile Oltean subliniază că, în 1760, când românii din Şchei ridică etajul şcolii de piatră, Ilie Birt se dovedeşte a fi cel mai activ sprijinitor, intervenind la Viena şi Sibiu pentru a anula interdicţia Magistratului braşovean de a construi.
Fondurile şi insistenţele sale pe lângă autorităţile imperiale au făcut posibilă, în ultimă instanţă, consolidarea unei instituţii care a format generaţii de cărturari, preoţi şi conducători ai comunităţii româneşti.  Prin daniile făcute şcolii şi bisericii Sfântul Nicolae, prin intervenţiile pentru obţinerea de aprobări şi scutiri, Ilie Birt este aşezat de cercetători între adevăraţii ctitori ai şcolii de piatră, alături de voievozii români de peste munţi.
Astfel, în persoana lui Ilie Birt se întâlnesc negustorul, ofiţerul şi „avocatul” neoficial al şcolii şi bisericii, într-un timp în care limba română şi credinţa ortodoxă aveau nevoie de sprijin concret pentru a se menţine în faţa presiunilor confesionale şi etnice.

Troiţele şi memoria locală a Şcheilor
Dacă în arhive Ilie Birt ne apare ca personaj istoric bine conturat, în conştiinţa populară el a rămas mai ales prin troiţele pe care le-a ridicat în Şchei.  
Tradiţia ridicării de cruci la răspântii este, după cum arată atât Vasile Oltean, cât şi studiile de sinteză despre troiţele din Şchei, un vechi obicei şcheian: troiţa este în acelaşi timp loc de rugăciune, reper urban şi declaraţie de identitate a comunităţii ortodoxe româneşti într-un oraş multietnic.
Din mai multe troiţe ridicate de el, astăzi se mai păstrează două: cea din Piaţa Prundului (azi Piaţa Unirii), şi cea de la colţul casei sale, în zona Tocile – stradă care îi poartă acum numele.  
Actul ctitoricesc al troiţei din Prund, datat 1738 şi păstrat în inscripţie chirilică, vorbeşte limpede despre „robul lui Dumnezeu Căpitan Ilie Birt şi roaba lui Dumnezeu Neacşa şi fiii săi Ilie, Radu”, iar cercetările lui Candid Muşlea şi Vasile Oltean au reconstituit textul şi evoluţia monumentului, inclusiv restaurările din 1780, 1886 şi 1920.
Troiţa de la Tocile, a doua, ridicată în 1748 şi repusă după lungul conflict cu Magistratul, este menţionată în cronicile şcheiene ca rod al unei „multe gâlcevuri” purtate de Birt cu autorităţile, până ce acestea au fost obligate, prin porunci superioare, să o accepte. 
Azi, ambele troiţe sunt monumente istorice înscrise în Lista Monumentelor Istorice, iar literatura de specialitate privind troiţele din Şchei – de la Candid Muşlea la studiile sintetice despre troiţele braşovene – le menţionează ca repere esenţiale ale peisajului urban şi ale memoriei româneşti din Braşov. 
Prin aceste troiţe, Ilie Birt a înscris în piatră şi culoare nu doar propriul său nume, ci şi prezenţa românească în spaţiul public braşovean, într-o epocă în care această prezenţă era adesea contestată.

Ilie Birt, model de demnitate locală
Privit în lumina documentelor, Ilie Birt este un om al epocii sale, cu o biografie complexă, în care se amestecă negoţul îndrăzneţ, războaiele imperiale, conflictele dure cu Magistratul şi iniţiativele curajoase în folosul comunităţii.  
Istoriografia recentă, de la Vasile Oltean la monografiile dedicate Şcheilor, îl aşază însă între marii fruntaşi români ai Braşovului secolului al XVIII-lea, alături de preoţi, protopopi şi negustori care au ţinut sus steagul limbii române, al şcolii şi al credinţei ortodoxe.
De Ziua Eroilor, când pomenim laolaltă jertfa soldaţilor de pe fronturile modernităţii şi lupta discretă a celor care au apărat şcoala, biserica, troiţa şi dreptul la negoţ, Ilie Birt se arată ca un erou local adevărat: un om care şi-a pus prestigiul militar, averea şi inteligenţa în slujba Şcheilor.  
El nu a ridicat doar troiţe de piatră, ci şi o punte durabilă între credinţă, demnitate civică şi identitate românească, lăsându-ne un chip de erou legat organic de această comunitate şi de această zi a recunoştinţei.

Notă metodologică
Textul de faţă este o sinteză narativă realizată pe baza lucrărilor dedicate Şcheilor Braşovului, troiţelor şi Junilor, semnate de istorici şi cercetători precum Vasile Oltean, Sterie Stinghe, Candid Muşlea, Gheorghe Păşescu, Dumitru Stratanov, Ioan Virgil Leancu, precum şi pe baza studiilor şi restituirilor privind trecutul românesc al Braşovului.
Informaţiile privind biografia căpitanului Ilie Birt, troiţele pe care le-a ridicat şi rolul său în apărarea drepturilor românilor din Şchei sunt redate şi interpretate în lumina acestor surse, fără pretenţia de a oferi cercetări inedite de arhivă, ci cu intenţia de a aduce, în limbaj accesibil, o imagine coerentă asupra unei figuri emblematice a memoriei locale braşovene.
Pentru înţelegerea cadrului mai larg al tradiţiilor Junilor şi al troiţelor din Şchei au fost avute în vedere, de asemenea, prezentările de sinteză publicate de Primăria Municipiului Braşov, studiile recente despre Junii Braşovului şi articolele de popularizare culturală dedicate acestei tradiţii, menţionate în indiciile bibliografice.

Foto: Troiţă ridicată în 1748 lângă casa sa, repusă după conflictul de peste un deceniu cu magistratul braşovean.

Foto: Inscripţiile şi iconografia troiţei ilustrează funcţia sa de reper confesional şi identitar.