De unde vine expresia „Dacă tăceai, filozof rămâneai”?

Cine nu a folosit măcar o dată expresia „Dacă tăceai, filozof rămâneai”? Celebra maximă este veche de sute de ani şi are în spate o poveste de-a dreptul interesantă care s-a transmis din generaţie în generaţie.
Expresia „Dacă tăceai, filozof rămâneai” provine dintr-o scriere antică, intitulată „Mângâierile filozofiei”, semnată de către filozoful roman Boethius, care a trăit între 477 şi 524.
La vremea respectivă, Boethius, care era şi senator şi ulterior consul, a făcut nişte afirmaţii care nu au fost pe placul conducătorului Romei din acea perioadă. Ca urmare a acestui incident, Boethius a fost întemniţat şi astfel şi-a încheiat practic cariera de filozof. Lucrarea „Mângâierile filozofiei” a fost scrisă din închisoare.
Povaţa ar fi că „dacă tăcea, filozof rămânea”, care în forma sa originală sună aşa: „si tacuisses, philosophus mansisses”. Aşadar, a vorbit şi şi-a luat la revedere de la cariera de filozof. Pe când, dacă ar fi tăcut, şi-ar fi păstrat statutul.
Astfel, expresia cu pricina se referă la oamenii de la care există o anumită aşteptare, însă atunci când deschid gura spun numai prostii. Expresii sinonime cu aceasta sunt: „Tăcerea este de aur” sau formularea mioritică „gura bate c****”.