De şase ori mai multe botezuri decât înmormântări în diaspora

În „România din diaspora” numărul botezurilor este de peste şase ori mai mare decât cel al înmormântărilor, o arată datele făcute publice de Patriarhia Română în ultimul său raport.
Patriarhia Română avea în 2023 în jurisdicţia sa, în afara frontierelor României, patru arhiepiscopii şi nouă episcopii. Numărul de parohii ortodoxe din afara graniţelor ţării a crescut în 2023 la 1.578, faţă de 1.483 cu un an înainte. Şi numărul de mânăstiri a crescut cu trei, ajungând în 2023 la 74.
2023 a fost, în ciuda creşterii numărului de eparhii, unul cu mai puţine cununii şi botezuri oficiate, însă vestea bună este că şi înmormântările din comunităţile de români au fost mai puţine decât cu un an înainte. Raportul între numărul de botezuri şi cel de înmormântări este însă net în favoarea creştinărilor, ceea ce aproape că nu se mai întâmplă în parohiile din ţară.
„De remarcat faptul că, în aceste parohii şi comunităţi ortodoxe româneşti, în cursul anului 2023 au fost oficiate: 22.975 botezuri, faţă de 25.282 botezuri în anul 2022; 4.759 cununii, faţă de 5.758 cununii în anul 2022; 3.639 înmormântări, faţă de 3.692 înmormântări în anul 2022; 610 primiri la Ortodoxie, faţă de 721 primiri la Ortodoxie în anul 2022; 150 reveniri la Ortodoxie, faţă de 34 reveniri la Ortodoxie în anul 2022”, se arată în raportul-sinteză al activităţilor Bisericii Ortodoxe Române, publicat de Basilica.ro, agenţia de presă a Patriarhiei Române.
„Foarte interesant e să vedeţi că în România este exact invers situaţia. Sunt mult mai multe înmormântări în România decât botezuri”, a remarcat Patriarhul României, care a prezentat raportul la întrunirea Consiliului Naţional Bisericesc.

„Şi-au luat case cu împrumuturi pe 25 sau 30 de ani, găsesc locuri de muncă în nordul Italiei şi rămân aici”
În timp ce în România sporul natural este negativ (numărul de decese este mai mare decât numărul de naşteri), în comunitatea românilor din Italia (în Italia se află cei mai mulţi români) numărul botezurilor a fost de şapte ori mai mare decât cel al înmormântărilor.
Parohia Verona 1 este una dintre comunităţile din diaspora europeană cu cele mai multe botezuri, iar părintele Gabor Codrea (foto), care este şi Protopop de Triveneto II, spune că asta se poate explica şi prin faptul că parohia are o biserică autentic românească, iar oamenii vin şi din afara Veronei să-şi boteze aici copiii. „Face parte din orgoliul comunitar. Este cunoscută ca biserica românească, e în centrul Veronei de peste un deceniu şi oamenii vin”, a spus parohul.
Acesta a mai menţionat că în ultimii cinci ani a observat o stabilizare a familiilor româneşti care au copii. „Şi-au luat case cu împrumuturi pe 25 sau 30 de ani, găsesc locuri de muncă în nordul Italiei şi rămân aici”, a spus părintele Gabor Codrea. Printre români sunt oameni care au muncit şi 15-20-25 ani în Italia, investind banii în România, dar care acum „se gândesc serios dacă să se întoarcă sau nu”.
Doar în Verona sunt aproximativ 9.000 români înscrişi în evidenţele populaţiei, numărul mare al acestora determinând înfiinţarea a două parohii.
Contrar a ceea ce se întâmplă în România, familiile din parohie au mai mult de doi copii, a mai relatat preotul, iar asta pentru că „oamenii sunt realizaţi şi îşi permit, iar sistemul social este de aşa natură încât părinţii sunt ajutaţi să se ocupe de copii”. Ajutorul înseamnă creşe şi grădiniţe suficiente, fiind atât creşe de cartier, cât şi creşe ale fabricilor şi creşe ale spitalelor.
Cu cât trec anii, românilor le este din ce în ce mai greu să se întoarcă acasă. Copiii lor cresc şi se simt în ţara de adopţie ca în propria lor ţară, a constatat preotul.
„Noi trăim drama aceasta a imigranţilor, o dramă care ne uneşte. Trăim cu dragostea de ţară, de Biserica în care ne-am născut şi am crescut, dar suntem conştienţi că viitorul nostru şi al copiilor noştri e aici”, a mai spus părintele Gabor Codrea.
Copiii născuţi în străinătate, care se integrează natural şi aproape că nu mai au nicio legătură cu ţara natală a părinţilor lor, ar fi adevăratul motiv pentru care părinţii nu mai iau în calcul întoarcerea acasă.