De pe băncile Academiei de Studii Comerciale din Braşov, direct la război

Unul dintre puţinii veterani de război care mai supravieţuiesc, colonelul (r) Emil Drăgan, fost ofiţer de artilerie, căzut prizonier la nemţi, apoi, arestat politic timp de 5 ani, a ajuns la venerabila vârstă de 100 de ani.
Veteranul de război s-a născut la 10 noiembrie 1920 în satul Benic, comuna Galda de Jos, ca fiu al unui morar. La părinţi au fost şase copii, cinci băieţi şi o fată.
La nici 23 de ani, se afla pe frontul de vest, în prima linie, a luptei pentru eliberarea Transilvaniei. Era înregimentat ca ofiţer de artilerie în cadrul Batalionului 21 Vânători de Munte „General Leonard Mociulschi”. Când a fost luat pe front, România întorsese armele împotriva Germaniei, iar el era student în al doilea an la Academia de Studii Comerciale şi Industriale din Braşov. A fost nevoit să îşi întrerupă studiile, iar în Ungaria a ajuns prizonier la nemţi.

A fost nevoit să trăiască cu… iarbă
Emil Drăgan îşi aduce aminte cu mâhnire despre acele timpuri: „Eram prea mici în faţa inamicului, total nepregătiţi pentru o astfel de experienţă”. Pe lângă toate acestea, a suferit de foame cruntă, fiind nevoit să mănânce usturoi sălbatic şi iarbă.
„Nemţii ne-au scos la păscut ca pe animale. Nu aveau ce să ne dea de mâncare. Timp de şase luni am fost închis şi în lagărele din Kaisersteibruck şi Oranienburg. Perioada petrecută departe de casă a durat timp de trei ani. Am slăbit foarte mult, astfel că, pentru a mă întoarce acasă, am avut nevoie de o perioadă de recuperare fizică”, a completat veteranul.
După război s-a întors acasă, la Galda de Jos. A găsit lucrurile aproape cum le lăsase, doar că era plin de ruşi. Şi-a văzut de treabă, şi-a terminat studiile economice şi se pregătea să devină dascăl.
La 11 martie 1949 era însă arestat pentru crimă de nedenunţare a uneltirii contra ordinii sociale. Familia Drăgan a refuzat să renunţe la averea sa şi să se alinieze colhozului impus de regimul comunist, extins, mai târziu, sub denumirea de colectiv. Din cauză că erau fii de chiabur şi nu au acceptat colaborarea cu sistemul, Emil Drăgan şi fratele său, Liviu Drăgan, au fost arestaţi politic timp de 5 ani. Un alt frate căzuse pe front, iar tatăl lor, Aron Drăgan, a fost închis şi el de comunişti, timp de 12 luni, la vârsta de 70 de ani. Au fost acuzaţi şi de faptul că i-ar fi ajutat pe membrii grupului de rezistenţă anti-comunistă „Dabija”, care s-au refugiat în Apuseni şi luptau de acolo împotriva comuniştilor.

Voia să fie profesor, dar a ajuns la CAP
Emil Drăgan a fost închis la Constanţa, Aiud şi Gherla, închisoare de unde a fost eliberat la vârsta de 33 de ani, în martie 1954. Cu toate că îşi dorea să fie profesor, stigmatizat de statutul de deţinut politic şi fiindcă a refuzat să fie colaborator al securităţii, timp de 21 de ani a fost acceptat să muncească doar la CAP-ul din satul natal. Nu s-a căsătorit niciodată, deoarece nu ar fi suportat ca familia lui să sufere de pe urma comuniştilor.
„Închisoarea de la Aiud a fost un iad înfricoşător, unde oroarea a căpătat forme inimaginabile. Acolo oamenii au plâns până n-au mai avut lacrimi. Să plângi, domnule, şi să nu-ţi mai curgă lacrimile, că nu le mai aveai. Ochii erau seci”, rememoreză veteranul de război.