De netradus

Asemenea altor limbi, şi româna deţine cuvinte care nu pot fi traduse şi care au fost confirmate de lingvişti şi de specialiştii în lexică drept cuvinte intraductibile. La sfârşitul secolului al XX-lea, UNESCO a realizat un dicţionar care conţine astfel de cuvinte care nu pot fi traduse dintr-o limbă în alta, denumit Dicţionar internaţional de termeni literari. În acest dicţionar se regăsesc trei cuvinte româneşti intraductibile: „dor”, „doină” şi „colindă”.
DOR: Dorinţă puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată; nostalgie. Deşi poate forma expresii şi în alte limbi, cum este arhicunoscuta expresie din limba engleză „I miss you”, ce poate contrazice această imposibilitate de a fi tradus, cuvântul DOR poate fi doar explicat, neavând echivalent. În schimb, în toate limbile există acţiunea de a „duce dorul”, însă în limba română nu există un singur verb pentru aceasta.
DOINĂ: Specie a liricii populare şi a folclorului muzical românesc, care exprimă un sentiment de dor, de jale, de revoltă, de dragoste etc., preluată şi de poezia cultă.
COLINDĂ: Cântec tradiţional de Crăciun, pe care-l cântă copiii umblând în cete din casă în casă. Colindă nu are nici un corespondent într-o altă limbă, deşi în aceste limbi există noţiunea de cântece de Crăciun.
Conform lucrărilor semnate de reputatul filosof, poet, eseist, publicist şi scriitor român, Constantin Noica, în limba română mai există şi alte cuvinte ce nu pot fi traduse în nici o altă limbă, dar care nu au fost recunoscute la nivel internaţional, respectiv: Împieliţa, întru, înfiripa, lămuri, mărţişor, nădejde,  sinea, stingher, voie, vrednic.