De la rege, obicei

Fără doar şi poate, nu există persoană care să nu îndrăgească atmosfera de poveste a Crăciunului. Împodobirea bradului reprezintă una dintre cele mai vechi tradiţii din lume, însă puţin ştiu de ce se împodobeşte şi ce reprezintă globurile şi steaua din vârf.
Potrivit datinilor, bradul se împodobeşte în Ajun de Crăciun, pe 24 decembrie, însă în casa multor oameni, acesta este împodobit mult mai devreme.
Istoricii spun că, împodobirea bradului datează dinaintea erei creştine, atunci când ramurile erau folosite pentru diferite ceremonii. Bradul de Crăciun este un obicei occidental, care a luat amploare începând cu a doua jumătate a secolului XIX-lea.
Bradul este considerat un pom al vieţii datorită faptului că el rămâne verde pe tot parcursul anului, indiferent de anotimp.
Totodată, este considerat un arbore sfânt, întrucât vârful său se îndreaptă spre înaltul cerului dumnezeiesc, iar ramurile sale rămân permanent verzi, amintind de viaţa veşnică.
În România, bradul de Crăciun a fost împodobit pentru prima dată în palatul regelui Carol I de Hohenzollern, în anul 1866, iar de atunci românii au preluat această tradiţie.
În perioada de dinainte de Crăciun, bradul era împodobit, cu fructe, flori de hârtie sau biscuiţi. În timp, s-a trecut la globuleţele de sticlă, beteală, bomboane de ciocolată, instalaţiile luminoase şi altele.
Există, de asemenea, obiceiul ca în vârful bradului de Crăciun să se aşeze o stea. Despre această stea se spune că aduce noroc şi duce la îndeplinirea dorinţelor. O stea sau un înger care se aşează în vârful pomului, reprezintă simbolul stelei care i-a călăuzit pe magi până la Betleem.
Sunt persoane care aleg să scoată bradul din casă imediat după Revelion. Cu toate acestea, potrivit tradiţiei, bradul trebuie scos din casă jurul datei de 6 ianuarie, când se sărbătoreşte Boboteaza. În zilele noastre, împodobirea pomului de Crăciun a devenit una dintre cele mai iubite datini atât în mediul urban, cât şi în mediul rural.