De la Porțile Orientului la cele ale Occidentului

Premierul Tăriceanu a dat asigurări că, dacă va fi nevoie, va merge personal la Bruxelles să susțină cauza vânzării fabricii de automobile de la Craiova către compania Ford. Om hotărât premierul nostru, care nu are de gând să lase lucrurile la voia întâmplării. Îl și văd, parcă, în fața Comisiei, explicând patetic cât e de importantă această operațiune pentru oameni - cei care vor avea locuri de muncă asigurate, în acest fel nemaifiind obligați să bată drumul prin Europa în căutarea unei bucăți de pâine. Numai că entuziasmul premierului a fost deja temperat, de cine credeți? Chiar de dl Leonard Orban, comisarul european, propus pentru această funcție tocmai de către Tăriceanu. Zice dl Orban, ca omul deja hârșit în birocrația Comisiei: „Cei care își închipuie că se pot da telefoane pentru a-i convinge pe cei de la C.E. să mai amâne, să mai facă o exceptare, se înșeală serios. Toleranța pe aplicarea aquis-ului este zero. Am asistat la nenumărate dezbateri în cadrul C.E. legate pe ajutor de stat, politică antitrust, antidumping. În niciun caz nu s-a acceptat vreo excepție, o derogare sau măcar o amânare”. Dl Orban face, fără să vrea o strălucită sinteză a politicii românești cu componentele ei esențiale: EXCEPȚIA, DEROGAREA și AMÂNAREA. Este principiul BIZANTIN, aplicat în mod măiestrit, aici, la porțile Bizanțului, unde orice e posibil. În virtutea acestui mecanism de gândire, dl Tăriceanu și echipa sa au făcut niscai promisiuni americanilor, la încheierea contractelor, pe care le-au ținut secrete. Dar care, în fața Comisiei vor fi în mod necesar scoase la iveală. De aici neliniștea care l-a cuprins pe Tăriceanu și agitația din jurul tranzacției „salvatoare”. Cât de justificate sunt speranțele de „convingere” sau de „înmuiere” a cerberilor de la Bruxelles, ne este foarte limpede. Mai puțin limpede este stupiditatea - pe care nu o putem numi altfel - de care au dat dovadă negociatorii noștri, acceptând cine știe ce clauze prin care s-ar fi șters niște datorii istorice sau s-ar fi amânat plata altora. Aici este „cuiul” contractului și teamă îmi este că lucrurile nu vor ieși bine deloc. Și că de pe urma lor nu vor suferi Tăriceanu & Comp., ci cei care și-au pus speranțe în revitalizarea fabricii de la Craiova.