De la ora de mate, direct pe marile stadioane

S-a născut în ‘97, pe 11 octombrie, iar în acea zi Hagi şi „generaţia de aur” remizau la Dublin (1-1), în finalul unor preliminarii care au adus ultima calificare la un Campionat Mondial. Acum este în clasa a X-a, joacă la Corona şi a debutat în Liga I, la un meci împotriva Petrolului Ploieşti, fiind astfel cel mai tânăr jucător al acestui sezon. Pe Dragoş Dănilă îl întâlnim la liceul unde învaţă şi, uşor timid, nu îi vine să creadă că i se acordă deodată atâta atenţie. Ne povesteşte că a avut „debutul pe care mi l-am dorit, pe un stadion superb, iar suporterii cântau într-una şi chiar dacă eu eram adversar, am fost aplaudat. Să fiu sincer, la încălzire am avut emoţii de mi se înmuiau picioarele, dar am reuşit să trec peste ele în joc”. A aflat de la colegii de echipă despre faptul că este cel mai tânăr jucător al acestui sezon de Liga I, dar nu s-a gândit niciodată la recorduri, singurul său vis fiind acela de a juca fotbal şi de a da goluri. A început să joace ca fundaş, acum câţiva ani, însă după o pauză forţată de o fractură la mână, a revenit ca atacant, a dat 4 goluri într-un meci, iar de atunci a rămas „în faţă”.

Colegii de la şcoală nu ştiu povestea lui
Colegii de la şcoală nu sunt foarte pasionaţi de fotbal, aşa că mulţi nu ştiu despre colegul lor. „Doar doi băieţii din clasă, care joacă şi ei fotbal, juniori la rivalii de la FC Braşov, m-au felicitat. Ne mai tachinăm când joc împotriva lor, anul acesta am reuşit să-i batem pentru prima dată”, se amuză Dragoş. Profesorii nu sunt prea încântaţi atunci când lipseşte de la ore, dar adolescentul le-a promis că va împăca şi fotbalul şi şcoala. „Aşa m-au îndemnat şi părinţii, să fac tot posibilul să nu neglijez şcoala. Au fost cei mai fericiţi atunci cînd m-au văzut la televizor, debutând. Din păcate nu au putut veni la meci, pentru că exact în aceeaşi zi a fot majoratul surorii mele”, ne explică micul fotbalist. Tatăl lui a jucat fotbal în tinereţe, fiind nevoit să renunţe din cauza unei accidentări serioase la genunchi. „Era bun, a jucat şi la loturile naţionale de juniori. de curând am reuşit şi eu să o fac. Chiar am fost antrenat o perioadă, aici la Corona, de domul Lie, cel care l-a antrenat şi pe tatăl meu”, ne povesteşte, mândru, Dragoş.

„Trăiesc în lumea reală, nu pe Facebook!”
Deşi învaţă la un liceu cu profil informatică, nu se dă în vânt după ultimele gadget-uri. Materia lui preferată este matematica, la info având chiar o notă mică pe care se chinuie să o îndrepte. „Nu sunt înebunit după tablete sau ultimele modele de smartphone. Folosesc telefonul, ca şi Facebook-ul, doar ca să comunic. Nu stau cu orele în faţa calculatorului, pentru că mie îmi place să trăiesc în lumea reală. Şi îmi place să joc fotbal”, ne-a mai spus, cu entuziasm, elevul-fotbalist.