De la Flutur la Constantin…

De la Flutur încoace, responsabilii agriculturii din România nu încetează să dea lovitură după lovitură domeniului de care răspund. Nu știu dacă cineva are curajul să calculeze pierderile pe care le-a suferit domeniul datorită lipsei de tact și de competență a miniștrilor săi. Vă mai amintiți, probabil, compania furibundă pe care a dus-o ministrul de tristă amintire, Gheorghe Flutur, împotriva inexistentei gripe aviare. Prezent pe toate canalele de comunicare, la orice oră din zi și din noapte, acesta se mândrea cu numărul de orătănii lichidate în numele unei incerte campanii care s-a soldat doar cu îmbogățirea unor firme de dezinsecție care operau cu apă chioară. Ferme întregi de păsări au fost practic desființate, iar patronii aruncați în faliment de zelul ministrului care voia să pozeze frumos în fața organismelor comunitare, unde abia intraserăm. Un mare număr de țărani au fost sacrificați odată cu păsările din ogradă pentru că despăgubirile nu acopereau pierderile create de această sursă de subzistență. Au trecut, iată, vreo 7-8 ani de când ne-a bântuit criza asta și nu există încă vreo dovadă certă că România a avut de-a face cu gripa aviară. În orice țară civilizată, autorul acestui dezastru ar fi trebuit să fie deferit justiției. Însă, statutul de demnitar și, apoi, de ales al nației, l-au ferit pe nocivul Gheorghe Flutur de răspundere, acesta putându-se dedica scrisului de omagii cu oi pe dealurile sucevene. Daniel Constantin, junele imberb de la Conservatori, este un demn continuator al acestei nefaste tradiții. Calificat pentru această demnitate doar de mica afacere cu flori a familiei și de binecuvântarea fondatorului partidului, Daniel Constantin dovedește cu fiecare gest profesional al său că nu are nici competența, nici tactul necesar pentru a guverna un domeniu esențial al economiei. Sub domnia lui, scandalurile declanșate de felurite implicări ale producătorilor români în operațiuni incorecte s-au ținut lanț. De la mizerabil gestionata criză a cărnii de cal, când reacția românească a fost timidă și nesigură, până la actuala criză a laptelui, rezolvată – culmea! – de un laborator din Ungaria la care a apelat producătorul Danone, intervențiile ministeriale au făcut mai mult rău decât bine. Producătorii și procesatorii români care se obișnuiseră ca aproximațiile tehnologice și fiscale să le fie trecute cu vederea s-au trezit complet descoperite în fața manevrelor abile ale concurenței externe. Defavorizată din start de condițiile în care România a înregistrat aquis-ul comunitar, România nu are nici un fel de pârghii de contracarare a competiției cu firmele străine. Daniel Constantin nu a fost în stare nici măcar să facă ce le-a dat prin cap altor politicieni cu dizabilități, precum Mihai Răzvan Ungureanu: să se ducă în supermarket și să dea de dușcă o sticlă de lapte ca să dovedească faptul că aflatoxina din el nu este nocivă! Ca să nu mai vorbim de toată panarama cărnii de cal, despre care nimeni n-a fost în stare să spună deschis că e la fel de bună ca cea de vită, mai ales dacă nu este etichetată ca atare… Cu șansa unui comisar european care a mâncat pâinea asta, agricultura românească nu reușește deloc să se profesionalizeze la vârf. Ba, dimpotrivă…