De la extaz la agonie

Parcursul bun al steliștilor în acest sezon în Europa, în care nu pierduseră nici un meci și au primit numai două goluri, îndreptățea pe toată lumea să se gândească la o calificare după 17 ani într-o Cupă Europeană și de ce nu să aniverseze victoria din ’86, printr-un nou trofeu. Mai mult, felul dezinvolt cu care au evoluat în prima jumătate de oră, când pe tabelă era înscris un 2-0 fără probleme, ne determinau să ne gândim că toate aspirațiile steliste se vor realiza. După schimbarea vârstnicului Southgate, parcă ceva în jocul Stelei, s-a rupt, echipa a căzut, pentru ca în re-priza secundă, pe teren să nu mai conteze în joc. Ce miracol s-a întâmplat, este greu de definit. Dorința prea mare de a pătrunde în finală, coroborată cu avansul pe tabelă, le-a tăiat elanul. Echipa a început să se sufoce, să greșească copilărește. Portarul portughez Carlos, care în prima parte a avut câteva acțiuni salutare, a fost penibil în cea de-a doua, fiind vinovat la două din cele patru goluri. Pasul înapoi i-a costat. În partea a doua a meciului, steliștii nu au mai contat în atac. În prelungiri, când totul era pecetluit, au avut o oportunitate de a ataca poarta modestului portar Jones, vinovat la ambele goluri primite. Nimănui nu-i venea să creadă la final, că Steaua va avea aceeași soartă ca a formației elvețiene, Basel. În cele 17 meciuri disputate în „Europa”, Steaua primise nouă goluri și de această dată, într-un singur meci a primit patru și numărul acestora putea fi mai mare. O jumătate de oră de speranțe Englezii încep bine meciul, se năpustesc spre poarta lui Carlos. Steliștii dau dovadă de calm și luciditate și-i țin totuși la distanță. Mai mult, în minutul 3, Dică trimite cu capul de puțin peste poartă. Imediat după primul sfert de oră, Petre Marin vine pe flancul stâng, șutează surprinzător, tânărul golkeeper englez respinge neinspirat în față, de unde Nicolae Dică reia fără probleme în gol. Golul i-a năucit pe englezi. Steliștii sunt peste tot. Considerata lovitură de grație se produce în minutul 24, Boștină execută un corner de pe dreapta și Rigott este foarte aproape de un autogol. Nu a fost el, dar la al doilea corner consecutiv, Goian trimite cu capul, modestul Jones respinge și tot el reia în gol. Se făcuse 2-0 pentru Steaua și 3-0 pe total. Ne aduceam aminte de Basel, dar ne gândeam că Steaua are o mai mare experiență și nu poate primi patru goluri. McClaren îl scoate pe Southgate și introduce un atacant, pe Maccarone, care până la urmă va fi eroul partidei. Mai notăm acțiunea lui Victoraș Iacob la centrarea lui Boștină, din minutul 31, când trimite peste poartă, pentru ca o nesincroni-zare dintre Ghionea și Goian îi permite lui Viduka să-l lanseze pe Maccarone, nemarcat, care-l învinge cu un șut plasat la colț lung. Încă nu era pericol. Dar steliștii se sting încet – încet, ca o lumânare și englezii preiau ostilitățile. Se intră la cabine în avantaj, un avantaj destul de substanțial pe final (1-3), după ce Carlos are o intervenție miraculoasă cu piciorul în primul minut al prelungirilor. La reluare, datele problemei sunt cu totul altele. Steliștii fac definitiv pasul înapoi și permit formației gazdă să apară ca un tăvălug în careul roș – albaștrilor. Coachul gazdelor scoate un mijlocaș și introduce un al patrulea atacant, pe Yakubu. Carlos începe să se bâlbâie, nu mai are siguranța primei reprize. La 20 de minute de la reluare, Carlos iese neinspirat la o centrare a lui Downing și experimentatul și puternicul Viduka pune capul și egalează: 2-2. Terenul nu este pierdut. Mai sunt încă speranțe, dar presiunea gazdelor este înăbușitoare. Terenul se cedează mult prea ușor. Steliștii nu pot păstra mingea. Peste opt minute, Carlos iese bezmetic și fundașul Riggott, venit în coasta apărării steliste, preia în gol ba-lonul respins de Carlos și gazdele trec la conducere cu 3-2. Mai sunt 17 minute și felul cum erau masați în propriul careu, ne făcea să vedem sumbru ultimele minute. Steliștii erau ca niște somnambuli pe teren. Cosmin Olăroiu face ultimele două schimbări, introducându-i pe Baciu și Neșu, în locul lui Oprița și Boștină. Proaspeții introduși nu au putut stăvili deznodământul ce a venit în minutul 89, Bălan (introdus în minutul 63), în locul lui Iacob, greșește, Downing trimite o centrare lui Maccarone, care expediază cu capul cel de-al patrulea gol, care a ucis visul românilor. De-abia acum, steliștii se încumetă să iasă la atac, dar lovitura din 16 m, executată de Rădoi, este trimisă de gazde în corner. Așa se încheie aventura europeană a Stelei, o aventură frumoasă la un moment dat, încheiată lamentabil. Poate sezonul încărcat la care au fost supuși roși – albaștrii, poate siguranța unei calificări sigure să fi făcut șocul, pe care l-au resimțit. Păcat, pentru că anul în care se aniversează 20 de ani de la câștigarea „Cupei Campionilor”, putea fi întregit, măcar de o calificare în cea de-a doua competiție continentală.