De la „doi şi-un sfert” - la FIX!

Până în ziua fatidică în care a avut loc accidentul căruia i-a căzut victimă poliţistul Gigină, steaua norocoasă a lui Gabriel Oprea părea de neoprit în ascensiunea sa viguroasă. Fostul body-guard al lui Miron Cozma mai avea puţin şi bifa funcţia de premier (deşi cel mai mult el şi-o dorea pe aceea de director SRI) în condiţiile în care genunchiul finului său Ponta părea să fi devenit călcâiul său vulnerabil. Şi, brusc, are loc şocul: peste numai câteva zile după „Colectiv”, are loc accidentul lui Gigină, iar Ponta demisionează cu tot cu Executiv (după ce nu reuşise să-l convingă pe Oprea să facă acest sacrificiu pentru a salva guvernarea), iar ministrul de Interne este lăsat, în mod cu totul neaşteptat, la vatră!
De aici înainte s-au petrecut tot felul de lucruri care i-au săpat groapa încet, dar sigur. I-a fost arestat principalul colaborator „politic” - Onţanu. Procurorii s-au sesizat în cazul accidentului şi au început să descurce iţele nevăzute ale ilegalităţilor flagrante petrecute la DIPI, compartiment al Internelor care fusese transformat într-un veritabil oficiu de sevicii personale al ministrului, ocupat cu mărirea gradului de confort şi cu satisfacerea capriciilor acestuia - celebre devenind automobilul de lux de 80.000 euro, achiziţionat din fonduri operative şi prin măsluirea actelor, sau jacuzzi-ul de la biroul ministerial. Au ieşit la iveală şi cele peste 1.500 de „misiuni speciale” (între care erau incluse şi drumurile la coafor sau la cârciumă) ca şi dispozitivul de însoţire permanentă compus din circa 20 de poliţişti cu misiuni exclusive.
Ancheta demarată de DNA a scos la iveală profilul unei entităţi cu o ereditate încărcată. DIPI este fostul „Doi şi-n sfert” (adică UM 0215), serviciul de informaţii al Internelor care le concura pe celelalte în domeniul acumulării de informaţii referitoare mai ales la oamenii politici adverşi. Reformele succesive nu i-au schimbat prea mult profilul şi chiar Oprea este cel care a readus în discuţie rolul său atunci când, în guvernul mixt PDL-PSD, a fost numit ministru de Interne şi revocat pentru că voia să pună acolo şef o persoană neagreată de partid. Acesta a fost şi debutul „întoarcerii armelor” sale politice şi al procesării unei formaţiuni compusă din traseişti de marcă, pusă la dispoziţia preşedintelui Băsescu care l-a recompensat cu funcţia de ministru al Apărării. În stilul său caracteristic a jucat un rol important în răsturnarea guvernului-fantomă Ungureanu, revenind spectaculos (cu tot cu partid) în braţele foştilor săi camarazi care n-au ezitat să-l pună şef unde voia (la Interne) şi să-l mai facă şi vicepremier. A fost momentul în care personajului cu intelect modest i s-a urcat la cap, visând la un partid personal cu un milion de membri (!!!) dedicat unui interes naţional care se confunda cu al său personal. În această poziţie s-a servit total de DIPI, transformat în gardă pretoriană, preocupată doar de apărarea sa de „ameninţări” şi urmăriri de care n-ar fi putut să-l scape decât AUDI-ul de lux (Ameninţări cu ce? Cu diluarea vopselei de sprâncene?).
Ce au găsit procurorii care au derulat dosarul „Gigină” este, poate, unic în analele ministerului. Nu mai puţin de şase foşti şefi sunt cercetaţi pentru abuzuri, lor adăugându-li-se alţi 18 lucrători. Doi miniştri de Interne (Oprea şi Tobă) sunt acuzaţi de omor din culpă şi favorizarea infractorului, cu trimitere la acelaşi departament. Păi, în cazul acesta nu văd de ce Cioloş mai stă pe gânduri şi nu desfiinţează în regim de urgenţă această entitate administrativă (DIPI, nu Ministerul) care şi-a atins nivelul maxim de inadecvare, devenind, practic, o emblemă negativă a întregului minister? Poate că era şi timpul: Doi şi-un sfert a ajuns la FIX!