O femeie din localitatea Cincşor şi-a făcut o afacere profitabilă din ţesutul obiectelor de port popular.
Simona Ciuban a fost croitoreasă vreme de 25 de ani, primind comenzi şi lucrând acasă, iar la un moment dat şi-a dat seama că ar putea să îşi extindă activitatea şi în ceea ce priveşte veşmintele tradiţionale româneşti. Femeia din satul Cincşor este acum bucuroasă de alegerea pe care a făcut-o cu 3 ani în urmă, între timp piesele sale vestimentare fiind purtate de romance plecate în Canada, Elveţia sau Franţa. Simona povesteşte pentru Bună Ziua Făgăraş cum a realizat prima sa piesă de port popular, o pereche de catrinţe ardeleneşti, pe care „pot să spun că am făcut-o aproape întâmplător. Au urmat iile, cheptarele, iile stilizate şi vestele stilizate inspirate din cheptare tradiţionale. Apoi am făcut cheptarele pentru toţi membrii Ansamblului Junii Becleanului de pe Olt şi cămăşile instrumentiştilor solistului Flaviu Florea”.
Femeia de 45 de ani foloseşte material pe care le cumpără de la o o ţesătorie din judeţul Mureş, de unde cumpără aproape toată pânza de care are nevoie, de producţie românească, spunând că este total împotriva importului din China. Are trei maşini de brodat acasă cu model pe calculator şi nu se dezice de ele pentru următorul considerent: „când a apărut războiul de ţesut, femeile s-au folosit de el; când a apărut maşina de cusut, s-au folosit şi de ea. Acum progresul a venit odată cu maşina de brodat. Face acelaşi model pe care îl vedem pe iile de acum o sută de ani. Dar nu este cu mult mai uşoară decât munca manuală. Aşezi materialul în gherghef, selectezi modelul, centrezi modelul, supraveghezi. Modelul de pe ie are o anumită dimensiune, aşa că trebuie să reaşezi materialul ca modelul să curgă pe ie. Am brodat o ie la maşină la care ţin minte că am mutat ghergheful de 55 de ori şi am centrat modelul de 110 ori! Abia după aceea urmează şi obositorul lucru cu mâna, de la încheiatul ei, croşetatul dantelei şi până la încreţitura de la gât”.
O ie brodată la maşină se face cam într-o săptămână, pe când una lucrată exclusiv manual poate dura şi trei luni. Efectul şi frumuseţea lor sunt aceleaşi, diferă doar preţul, a doua costând 1.000 de lei, faţă de doar 250 de lei, atât cât este preţul primeia.
Creaţii specifice Ţării Făgăraşului, în mărime naturală şi miniaturi
Când nu este acasă în atelierul ei de la Cincşor, Simona este la căbănuţa din lemn din faţa Cetăţii Făgăraş, în care îşi are expusă mai toată munca. „Vin aici de miercuri până duminică. În restul zilelor stau acasă să fac cătrinţe, veste şi cheptare, ca să am ce expune”, spune Simona, care precizează că de când cu numărul mai mare de turişti la Cetate, munca îi este mai căutată.
Piesele sale favorite sunte portul popular din Banat şi costumul tradiţional din Sibiu, aflate la extremă unul faţă de celălalt: bănăţenii au o broderie bogată şi viu colorată, pe când sunt recunoscuţi pentru îmbrăcămintea simplă în nuanţe de alb şi negru. Totuşi, preferă să creeze catrinţe şi cheptare specifice Ţării Făgăraşului. Pe lângă creaţiile clasice, Simona face şi modele în miniatură, pentru păpuşi. „La început cumpăram păpuşi din plastic şi le confecţionam eu îmbrăcămintea populară. Le făceam cătrinţe mici, le coseam ii şi cârpe. Apoi am cumpărat o vreme păpuşi de porţelan tot spre a le îmbrăca româneşte. În cele din urmă am hotărât să fac păpuşa cu totul, umplută cu puf antialergic”, mai povesteşte croitoreasa pentru sursa citată, încercând a fi un exemplu perfect pentru cei care văd tradiţiile şi ca pe o afacere.
Ciuban Simona -Atelierul Simonei
2014-12-04 11:06:10
Satisfactii pe masura muncii!