De ce vrea Tăriceanu monarhie...

Aruncarea pe piață a ideii unei restaurații monarhice este un gest pe care premierul Tăriceanu îl poate explica într-un singur fel: arătarea pisicii! Evident, celui care ar putea fi înlocuit printr-o astfel de procedură! Din păcate, ideea vine când nici măcar Casa Regală nu mai crede în ea. În posibilitatea realizării ei. Dacă din 1990 până în 1996 subiectul mai stârnea niște dispute, și asta la nivelul unor cercuri din politică și mass media, astăzi nu mai are nicio rezonanță. Casa Regală s-a reintegrat în societatea românească cu o discreție ce nu-i poate fi decât folositoare. Aproape uitat de generațiile tinere, Regele Mihai a reapărut ca o sperietoare alăturată agresiunii „moșierilor”, de după Revoluție. Prima sa tentativă de revenire în țară a produs confuzie și interpretări radicale. Episodul urmăririi sale pe autostarda spre Pitești și îmbarcarea cu forța în avionul cu care trebuia să se întoarcă în Elveția rămâne unul dintre cele mai jenante din lunga istorie a revenirii la normalitate. Adoptat ca un instrument de luptă împotriva FSN-ului, Regele a contribuit direct la descalificarea parlamentară a PNL-ului din 1992. Propus în mod absurd drept candidat la președinție de către Câmpeanu&Co, regele a lăsat partidul istoric în afara Parlamentului. Revenirea „legală” în țară în scurta vizită din 1992 a produs o inflamație publică rămaă însă fără urmări. Ultima miză regală a fost cea din 2006 când, în primele sale declarații, candidatul Constantinescu promitea, regretabil, că dacă va câștiga, îl va readuce pe rege pe tron. A renunțat rapid la idee și regimul Convenției Democratice s-a dovedit a fi mai refractar decât FSN-ul la ideea reintegrării regalității în societatea democratică. Au trebuit să iasă de la guvernare, cu coada între picioare, adepții regalității, pentru ca în ultimul său mandat Iliescu să facă câteva mutări neașteptate, dar eficiente: de la vizita-surpriză la Versoix, când se afla la o conferință la Crans Montana, și până la retrocedarea Palatului Elisabeta și a altor proprietăți regale, culminând cu numirea principelui Duda ca ambasador itinerant, de către Adrian Năstase - au fost mișcările iscusite care au anihilat, practic, orice tentativă de resuscitare a ideii monarhiste. Acum, liberalul Tăriceanu, uitând de lecția din 1992, agită din nou ideea restaurației, în speranța că îi va da ceva fiori pe șira spinării lui Băsescu. Ca orice gest nu prea cugetat, se poate lăsa cu urmări neplăcute pentru cel care-l face.