De ce sunt „prea mulţi urşi în România!”

O activistă pentru protecţia pădurilor şi a naturii explică, într-un articol publicat pe umblulela.ro, motivele pentru care urşii apar din ce în ce mai des în apropierea oamenilor. Adriana Benedek spune că în România sunt păduri suficiente, dar sunt prea mulţi urşi. Mai mult, faptul că turiştii hrănesc animalele la marginea drumului nu ajută în niciun fel.
„Urşii nu sunt oi, capre, vaci sau alte animale care pot interacţiona fără repercusiuni cu omul. Iar motivul pentru care situaţia a degenerat este simplu: s-a făcut din apariţia urşilor la tomberoane un obiectiv turistic. E cazul ca lucrurile astea să înceteze şi să ne vedem fiecare de ale sale, noi şi urşii deopotrivă!”, a transmis activista.
Aceasta a povestit o întâmplare recentă, trăită pe Masivul Piatra Mare, prin care-şi susţine ideea. „O doamnă «de bine», pe Piatra Mare, cobora voioasă cu încă cineva. Eu urcam, mai iute un pic, să simt că mă mişc. Observ încă de la distanţă că are ceva în mână, iar când mă apropii de ea văd un sandviş, cu ceva maro prin el, probabil pateu/salam, pe acolo. Şi până să mă dumiresc că ea vorbea cu însoţitorul despre cât de milă îi e de «ursuleţi», numai văd că-i zboară sandvişul din mână până hăt în pădure. Avea vână la aruncat, n-am ce zice. Şi pentru că ar fi prea mult să reproduc dialogul, fac un rezumat pe scurt: o întreb contrariată (asta pentru că prinsesem frânturi din discuţie) de ce aruncă mâncarea în pădure. Ea îmi răspunde, la fel de contrariată, că dacă ea nu mai poate mânca, măcar să se hrănească animalele. O întreb cu stupoare dacă are habar cât de mult rău face şi că din cauza oamenilor care hrănesc animalele sălbatice, e plin de urşi pe străzi şi pe poteci, adulmecând după mâncare. Şi dacă ştie că din pricina ei, alt om se poate trezi cu ursul nas în nas, mai ales dacă poartă după el ceva îmbietor şi comestibil. Nu înţelege ce-i spun, cel puţin nu în totalitate, ea fiind convinsă că una e să dai de mâncare pe stradă, alta să arunci sandvişuri prin pădure. Argumentul ei e că ursul va crede că pădurea i-a dat mâncarea. Serios? Da, serios. Continui interogatoriul, că trebuie să recunosc că parcă eram un jandarm zelos, şi o întreb dacă e conştientă că sandvişul ăla miroase şi a mâinile care l-au făcut şi că din cauza asta ursul va asocia sursa lui de hrană şi cu omul. Femeia se uită la mine ca la maşini străine şi tot ce poate să-mi răspundă e un scurt şi afectat «trebuie să mănânce şi ei ceva». Da, aşa este, însă nu sandvişuri, covrigi şi alte astea, ci mâncare de urs cum s-ar zice, adică ce produce pădurea”, a povestit Adriana Benedek.
Activista susţine că explicaţia „nu mai sunt păduri, nu mai au habitat, nu mai e mâncare şamd e o prostie fără margini, un panicardism inoculat de mass-media şi ONG-urile”.
„Am fost şi eu între ei până am înţeles ce se întâmplă. Ei trăiesc foarte bine din manipularea asta şi din bănuţii obţinuţi pe terenurile împădurite care alcătuiesc ariile protejate naturale, montane. Nu vreau să deschid cutia pandorei, însă mafie e la toate nivelurile. Iar păduri mai sunt, slavă Domnului. Suficiente. Şi, oricât de urât şi crud ar suna pentru unii, echilibrul în natură înseamnă şi vânătoarea, responsabilă, aşa cum se întâmplă de la începuturile umanităţii. A nu mai ţine sub control o populaţie de animale sălbatice, poate însemna un dezechilibru mult mai serios decât a sacrifica câteva sute de exemplare şi a genera un firesc natural – pentru că, repet, omul vânează animale de când lumea, acest act este NATURAL. Acum că am ales industria în locul vânătorii sau vânăm pentru trofee, nu înseamnă că animalele sălbatice care odată erau vânate, se înmulţesc menţinând un număr de exemplare optim. De aceea biologii şi cei foarte în temă cu situaţia faunei Carpaţilor, deja de câţiva ani ne spun că numărul urşilor din România este de 3 ori mai mare decât firescul. Iar consecinţele încep să se vadă tot mai mult”, punctează Benedek, care consideră că omul este cel care dezechilibrează firescul pădurii, prin tot ceea ce face.
În 2021, reprezentanţii Ministerului Mediului propuneau dublarea sau triplarea amenzilor pentru cei care sunt prinşi că hrănesc urşii. Dacă o amendă era între 3.000 şi 5.000 de lei atunci, specialiştii spuneau că ar trebui să ajungă la 10.000-15.000 de lei. Ca de multe ori în România, propunerea a rămas doar propunere. (BizBrasov.ro)