De ce seamănă Piaţa Sfatului din Braşov şi Piaţa Mare din Sibiu?

Ideea că braşovenii s-au inspirat de la sibieni, atunci când au construit piaţa centrală a oraşului e dezminţită de istorici, arată cei de la Turnul Sfatului. Ei spun că şi unii şi alţii au avut de fapt modele din Europa occidentală atunci când au construit pieţele centrale, precum şi clădirile din jur.
Deşi Piaţa Mare din centrul Sibiului şi Piaţa Sfatului din Braşov par două proiecte ale aceluiaşi autor, ele sunt diferite inclusiv ca dată a naşterii. Piaţa Mare este piaţa centrală a Sibiului, începând cu anul 1366, an care marchează finalizarea celei de-a treia centuri de fortificaţii a oraşului, în timp ce piaţa din mijlocul Braşovului se creează mai târziu.
Centrul istoric din Sibiu a fost menţionat într-un document vechi din 1408, în timp ce actul de naştere al Casei Sfatului a fost întocmit ceva mai târziu, în 1420, când breasla blănarilor şi Adunarea Districtului Ţării Bârsei au hotărât construirea unei camere pentru „acordarea dreptăţii“.
Istoria le-a adus apoi în faţa unor evenimente asemănătoare: asedii, inundaţii, incendii, cutremure şi războaie.

„E vorba de comunităţi care îşi amenajau oraşele în felul în care îl ştiau ei din zona din care veniseră”
Istoricul sibian Răzvan Pop spune că meşterii celor două cetăţi aveau ca sursă de inspiraţie locurile din care au plecat, ţările vestice, nu alte cetăţi în curs de formare în zona Transilvaniei.
„Unica legătură dintre cele două pieţe este cea legată de evoluţia urbanistică a oraşelor medievală, pentru că ar fi complet greşit să considerăm că la momentul respectiv cineva a gândit amenajarea pieţei din Sibiu şi amenajarea pieţei din Braşov sub aceleaşi auspicii.
Nu, este vorba de comunităţi care îşi amenajau oraşele în felul în care îl ştiau ei din zona din care veniseră ei ca şi colonişti, respectiv din vestul european. Ori, întotdeauna în astfel de oraşe şi în orice oraş medieval în care păşim şi vizităm vedem că e o astfel de piaţă. Piaţa San Marco din Veneţia, piaţa din Munchen, piaţa din Bruges şi aşa mai departe. Absolut toate aceste oraşe aveau o astfel de piaţă”, spune Pop.

Istoricul explică rostul acestor pieţe
„Fiecare astfel de spaţiu era menit a fi deschis pentru târguri în primul rând. Oamenii aceştia aveau nevoie de un spaţiu în care meşteşugari şi negustori din alte spaţii veneau să-şi vândă produsele. Şi un astfel de spaţiu normal că era necesar. Ele devenind centrul atenţiei oraşului respectiv, este evident că s-a ajuns şi la folosirea lor şi cu alt scop decât cel comercial, cel economic.
Aici se făceau execuţiile, aici toate întâlnirile, tot ce se întâmpla important în oraş se petrecea în centrul oraşului, mai mult decât atât, în astfel de spaţii de obicei se adunau oamenii când erau asediai şi aşa mai departe.
Şi atunci normal că în astfel de locuri şi oamenii importanţi îşi construiau case. Dăm un exemplu, Casa Sfatului din Braşov care a devenit ulterior şi primărie şi Casa Măcelarului din Piaţa Mică, de această dată, sunt exemple diferite, dar dacă ne uităm în aceste pieţe vedem că în acel moment medieval şi renascentist oamenii importanţi îşi construiau case în spaţiile respective”, spune Răzvan Pop.

Ce le diferenţiază
Deşi au aproximativ acelaşi şablon, Piaţa Mare a Sibiului pleacă spre o altă direcţia, la un moment dat, faţă de cea din centrul Braşovului, explică Răzvan Pop.
„Diferenţa se întâmplă atunci când se trece la administraţia habsburgică, şi în Sibiu vin în interiorul pieţei o serie de instituţii: Biserica Iezuită, Biserica Greco-Catolică, Dieta Transilvaniei şi aşa mai departe. Ceea ce în Braşov nu se întâmplă.
La Cluj, vedem că în piaţa centrală a oraşului se regăseşte şi catedrala şi biserica principală, ceea ce în Sibiu şi Braşov nu se întâmplă, Biserica Neagră şi Biserica Luterană de la noi sunt într-o piaţă adiacentă.
Nu putem vorbi de un om care a gândit aceste pieţe, dar putem gândi de colonişti, de saşi care veneau din occidental şi au preluat modelul de amenajare a unui oraş medieval pe care îl regăsim de fapt în toată Europa medievală şi de aceea îl găsim şi în Sibiu, Braşov, Cluj, Bistriţa, în absolut toate oraşele din acest spaţiu. Deci dacă vrem să găsim o asemănare, ea vine din această nevoie, din această organizare a spaţiului, a propriului oraş”, spune istoricul.

Fără documente, s-a copiat prost
Răzvan Pop spune că în lipsa unor manuale din care să se documenteze, meşterii aplicau ce vedeau în altă parte, astfel că la a doua sau a treia mână nu mai ieşea exact ce văzuze primul spcialist.
„Dovezi scrise nu avem că se inspirau de la unii la alţii. Probabil că dacă vedeau o tehnică mai bună, o preluau în oraşul lor. Dau un exemplu care nu ţine neapărat de evul mediu: dacă ne uităm la  acoperişuri: ţiglele din Sibiu sunt rotunde, ţiglele din Braşov sunt ascuţite. Dar ceva şi mai important: noi avem gurile acelea de aerisire, ochii Sibiului, ceea ce la Braşov nu există. Erau şi elemente care creau o identitate proprie a unui oraş, dar cu siguranţă nu era vorba că îl vedeau neapărat că îl vedeau in Braşov sau Bistriţa şi se inspirau. Cu siguranţă îl vedeau la Munchen, la Milano, la Nuernberg sau la Viena şi de acolo se inspirau, veneau cu ideea care urma apoi să se împrăştie în toată Transilvania.
Mai e un lucru, cum nu erau cărţi tehnice, venea un meşteşugar care învăţa sistemul, folosea modul de construire a unui acoperiş, de exemplu, după care de acolo se inspira ş următorul, şi următorul şi normal că de la un moment dat în mediul rural ajunge să fie făcute semi-reuşit pentru că nu aveau cunoştinţele necesare, pentru că ei învăţau la faţa locului să facă. Nu aş exclude ideea de inspirare dar nici nu cred că a fost politică de stat să se inspire de la alte oraşe pentru a face şi ei la fel”, explică Răzvan Pop.

Depozitele din Piaţa Mare
Piaţa Mare este piaţa centrală a Sibiului, începând cu anul 1366, an care marchează finalizarea celei de-a treia centuri de fortificaţii a oraşului. Aceasta este martora activităţilor economice a vechiului oraş, fiind principala piaţă publică. Tot aici aveau loc târguri, adunări cetăţeneşti şi chiar execuţii, printre care cea mai renumită fiind execuţia lui Johann Sachs von Harteneck, comite al saşilor, în anul 1703.
Tot aici au săpat localnicii depozitele de grâne, ca măsură de precauţie în caz de asediu. Gurile acestora sunt evidenţiate de 5 cercuri acoperite cu marmură neagră.

Piaţa Sfatului a fost pavată cu piatră în 1737
Începând cu anul 1520, Piaţa Sfatului din Braşov, numită în acea vreme Marktplatz, a obţinut dreptul de a organiza târguri. În piaţă se ajungea prin strada Vămii (actuala Mureşenilor), după ce se trecea prin Poarta Vămii, una dintre cele mai vechi porţi ale fortificaţiilor cetăţii. Pe aici intrau carele cu mărfurile negustorilor, iar pe strada Vămii, la nr. 12, funcţiona vama unde se plăteau taxele pentru produsele introduse în cetate.
Încă din perioada Evului Mediu, Piaţa Sfatului aduna cu ocazia târgurilor numeroşi negustori saşi, unguri şi români. În jurul fostei primării a oraşului, (actuala Casa Sfatului), fiecare negustor trebuia să îşi aşeze marfa într-un anumit loc, urmând ca funcţionarii oraşului să se asigure că locurile acestea sunt respectate de către negustori.
În Piaţa Sfatului a existat în perioada medievală „Stâlpul infamiei”, unde erau judecate vrăjitoarele şi se aplicau public pedepse corporale acelora găsiţi vinovaţi. Aici, în anul 1688, a fost decapitat Stefan Stener, şeful breslei cizmarilor, care s-a împotrivit intrării austriecilor în oraş.
În anul 1737 Piaţa Sfatului a fost pavată cu piatră.

Braşovenii, primii cu tramvai
Prin Piaţa Sfatului a circulat primul tramvai mecanizat de pe teritoriul actual al României, construit în anul 1892. Linia tramvaiului cu abur avea o lungime de 17 kilometri, între Bartolomeu şi Satulung (care acum face parte din Săcele).
Treptat însă, din cauza zgomotului şi a fumului, linia tramvaiului a fost scurtată în etape, în anul 1922 fiind desfiinţat tronsonul Promenadă (Rudolfsring) – Piaţa Sfatului din interiorul Cetăţii.

Sibiul, după 13 ani
Tramvaiul din Sibiu a fost dat în folosinţă la 8 septembrie 1905, construit de o firmă din Budapesta, la 13 ani după ce a început să funcţioneze în Braşov.