De ce salutăm cu „Hristos a Înviat”

„Hristos a Înviat” este un salut al creştinilor şi, totodată, o mărturisire a credinţei că Mântuitorul a biruit moartea şi a înviat "a treia zi după Scripturi", aşa cum mărturisesc în Simbolul Credinţei.
După o perioadă de 40 de zile de post, terminată cu Săptămâna Mare, în care credincioşii au retrăit patimile, moartea şi îngroparea lui Iisus Hristos, după noaptea de Înviere urmează 40 de zile în care oamenii se salută cu tradiţionalul „Hristos a Înviat”. Răspunsul la salut este „Adevărat a Înviat”, adică o confirmare a celei mai mari sărbători a creştinismului.
„Acest salut este o mărturisire de credinţă. Nu e un simplu salut, ci mărturisim că suntem creştini şi suntem fii ai Mântuitorului Iisus Hristos”, a spus într-o cuvântare, Înaltpreasfinţitul Arhiepiscop Justinian.
Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Vasile Bănescu, arată că salutul „Hristos a Înviat!” „surprinde o realitate consumată în anul 33 când femeile mironosiţe care au mers la mormântul lui Hristos au găsit mormântul gol. Maria Magdalena îl întâlneşte pe Hristos însuşi şi îngerul le spune să nu-l mai caute pe cel viu între morţi. Salutul «Hristos a înviat!» e unul firesc. Cât priveşte urarea nelalocul ei de Paşte fericit, chiar dacă nu e un imperativ, el anunţă ceva tautologic - bucuria e fondul vieţii creştine”.
Chiar dacă nu există un moment fix de la care se poate vorbi despre acest salut al creştinilor, el apare în cărţile de cult, fiind salutul preotului în timpul slujbelor religioase săvârşite în cele 40 de zile până la Înălţarea Domnului. Atunci când cădeşte în biserică, preotul salută credincioşii cu „Hristos a Înviat!”, iar aceştia îi răspund.
De asemenea, salutul specific acestei perioade însoţeşte obiceiul ciocnirii ouălor roşii, pregătite specil pentru această sărbătoare. Cel care ciocneşte oul spune „Hristos a înviat!“, iar cealaltă persoană răspunde „Adevărat a înviat!“.