De ce s-a făcut Noica legionar?

O nouă apariție editorială care confruntă subiectul mișcării legionare din România interbelică a fost lansată vineri seară la Brașov. Librăria Okian a găzduit lansarea cărții „Noica și Mișcarea Legionară”, apărută la editura Humanitas, sub semnătura lui Sorin Lavric (foto). La lansare au fost prezenți studenți, profesori, intelectuali, precum și simpatizanți ai Mișcării Legionare. „Există un fenomen de deformare a istoriei prin măsluire” Lucrarea surprinde două planuri istorice - al mișcării revoluționare și al vieții filosofului Constantin Noica -, două planuri care s-au întretăiat la un moment dat. Autorul o definește ca pe o carte care nu a fost scrisă din cărți, ci din mărturii vii. La întregirea ei au participat mărturiile a șase legionari, printre care Mircea Nicolau, președintele Fundației „Profesor George Manu”, coleg de facultate la Filosofie cu Noica, în perioada ‘34-’36. Autorul a dorit să le povestească oaspeților despre modul în care a văzut această carte lumina tiparului și mai puțin despre conținutul ei. „Totul a început în urmă cu aproximativ doi ani, când mi-am spus că cineva trebuia să lămurească problema spinoasă și tulbure: perioada legionară a lui Noica. Ca orice temă care este tulbure, ea poate fi exploatată în detrimentul celui care este legat de ea. Foarte mulți dintre intelectualii interbelici sunt în continuare atacați și ponegriți pentru poziția lor politică luată în acea perioadă. Fără să am polițe secrete de plătit, fără să am rude legionare, am vrut să încerc să înțeleg cu adevărat ce a fost în acea perioadă. Pe atunci nu știam foarte multe despre perioada interbelică, pentru că nu sunt istoric de meserie. Despre legionari știam cam tot ce știu cam toți românii, din ceea ce au auzit din jur. Știam că legionarii sunt niște teroriști care l-au ucis pe Iorga. Îmi amintesc că în urmă cu doi ani am deschis un dicționar enciclopedic și la rubrica din dreptul Gărzii de Fier scria: organizație teroristă de tip fascist. În mintea mea, imaginea lui Noica – un intelectual rafinat și introvertit, care vorbea de mic franceza și engleza – nu se putea potrivi cu imaginea unei organizații teroriste de tip fascist. Era o prăpastie prea mare între aceste două entități și atunci am început să caut toate cărțile de istorie din comerț care tratau perioada interbelică și problema legionarilor. Mi-am dat seama că ceva nu este în regulă: semăna cu o poveste din care lipseau pasaje, iar restul conținutului era pus cap la cap. Ceva nu se lega, nu arăta o istorie verosimilă. Atunci mi-am dat seama că există un fenomen de deformare a istoriei prin măsluire”. I-a prins pe povestitori pe ultima sută de metri Autorul a încercat atunci să găsească informațiile necesare în surse vii, cele care fuseseră părtașe la evenimentele acelor vremuri. Demersul a fost anevoios, pentru că prietenii apropiați ai filosofului, precum Relu Cioran - fratele lui Emil Cioran, sau Duiliu Sfințescu–colegul lui de liceu, fost legionar, nu mai erau în viață. „Atunci mi-am dat seama că principalii actori dispăruseră din viață. Mi-am spus că nu puteam să disting între adevăr și minciună și ar trebui să mă las păgubaș. Atunci am făcut un ultim gest, care părea zadarnic: am listat pe e-mail toate fundațiile și asociațiile, librăriile și bibliotecile, iar apoi am început să dau telefoane. Am început să găsesc în mod neașteptat, pe ultima sută de metri din viața lor, oameni trecuți de 90 de ani, care îl cunoscuseră pe Noica personal și fuseseră participanți direcți sau indirecți la mișcarea legionară”.