De ce nu se sinchisește BRD-ul...

Zilele trecute, de pe fluxul unei agenții de știri a fost preluat un articol în care se făcea referire la un furt de cărți de credit. Păgubașa a reclamat faptul la Poliție. Apoi, aflând că hoțul încercase să scoată o sumă de bani de pe una dintre cărțile de credit furate de la un bancomat din incinta ASE, a solicitat BRD înregistrarea cu camera video a tentativei, pentru a se încerca descoperirea făptașilor. Spre marea sa surprindere, funcționarii de la BRD au refuzat să prezinte o copie a casetei invocând... secretul bancar! Incredibil, dar adevărat: banca protejează identitatea - și interesele - hoților! Pentru funcționarii de la BRD, și oamenii cinstiți, și hoții sunt totuna: clienți! În cele din urmă, la intervenția poliției, banca a pus la dispoziție o înregistrare din care lipsea doar... figura hoțului! Adică banca rămânea consecventă în protejarea secretului bancar. Nu reiese foarte clar dacă din înregistrarea originală a fost „tăiată” tocmai această parte sau dacă aparatura de înregistrare de la bancomatul din ASE a fost programată special să nu capteze figurile celor care fac operațiuni frauduloase. În cazul în care este vorba despre o acțiune premeditată, singura concluzie pe care o putem trage este că hoții au colaboratori în interiorul băncii și fac operațiunile ilicite la anumite ATM-uri, unde identitatea le este „protejată” prin măsuri ale operatorilor. Faptele evocate nu sunt nici simple accidente și nici de natură de a genera urmări. Credeți însă că cineva din conducerea băncii s-a sinchisit? Că ne-a contactat pentru a solicita amănunte sau a da explicații? Nici pomeneală. Aroganța băncilor în România este un fapt de notorietate. Ele își tratează clienții cu superioritate și nu se dau în lături de la nicio măsură prin care pot să-și crească profiturile jecmănindu-i pe clienți în cele mai diverse moduri: cu comisioane ascunse, cu contracte ilizibile, cu schimbarea termenilor contractuali după bunul plac. Băncile sunt un jucător care-și face singur regulile jocului și le schimbă pe parcursul acestuia după cum îi convine. Zilnic presa semnalează zeci, sute de cazuri de încălcare a unor obligații elementare, abuzuri față de clienți, nerespectări ale clauzelor contractuale... Credeți că se sinchisește cineva de asta? Nu demult, Protecția Consumatorului a făcut o anchetă și a constatat abateri cu duiumul. A dat niște a-menzi care au fost floare la ureche pentru bancheri și cu asta basta. Lucrurile au continuat de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic. Conform statisticilor, în România băncile practică cele mai înalte comisioane din Uniunea Europeană. Și cele mai multe. Și cele mai ascunse. Grație acestei politici, băncile și-au întărit pozițiile pe piață, iar în virtutea acestei poziții pot să-și permită să acționeze după bunul plac. Banca Națională nu le controlează decât la condițiile de creditare. În rest, le lasă să-și facă de cap. Relația bancă-client nu este nici pe departe una corectă, etică. Este relația dintre cămătarul lipsit de scrupule și cetățeanul lipsit de alternativă și de protecție. Dacă s-ar face, acum, un sondaj privind încrederea în instituții, sunt sigur că băncile s-ar clasa pe unul dintre ultimele locuri. Dar atâta timp cât afacerile merg, puțin le pasă.