De ce nu mai merg oamenii pe Lună?

Foto: Neil Armstrong - SUA, primul pământean care a păşit pe Lună (1969), şi Liu Yang - China, prima femeie în spaţiu (2012).

În istoria omenirii, doar 24 de oameni au călătorit spre Lună, cu toţii fiind astronauţi în cadrul programului Apollo. Jumătate dintre ei au călcat pe suprafaţa singurului satelit natural al Pământului.
Sunt mai bine de 40 de ani de când un pământean a păşit pe un alt corp ceresc decât Pământul. Pe 21 iulie 1969, la ora 02:56, Neil Armstrong a devenit primul om care a păşit pe lună şi a rostit celebra frază „este un pas mic pentru un om, dar un pas mare pentru omenire”. După Apollo 11 au urmat alte cinci misiuni care au dus cu succes oameni pe Lună. Eugene Cernan şi Harrison Schmitt au fost ultimele persoane care au intrat în acest club select. În ciuda proiectelor fantastice şi a progresului tehnologic înregistrat în ultimele patru decenii, oamenii nu au mai ajuns pe Lună din 1972, iar ultima aselenizare controlată a unei nave spaţiale a avut loc în august 1976.
Aşadar, întrebarea de pe buzele tuturor este de ce nu s-au mai continuat aceste zboruri şi dacă se vor relua vreodată. O încercare de a răspunde vine de la Historia.ro.
Desi beneficiile acestor călătorii au fost imense, perspectiva ca NASA să trimită din nou un om pe lună este mică. Costurile mari ale programului Apollo şi lipsa de motivaţie directă cum a fost cursa înarmărilor din vremea Războiului Rece fac ca ideea de a păşi din nou pe Lună să fie îndepărtată. Există voci care vorbesc despre lucrurile „ascunse” marelui public de către NASA şi de guvernul federal, aspecte găsite în aceste voiaje: existenţa extratereştrilor sau că ar mai fi cineva pe Lună.
Programul Apollo al americanilor, lansat de Kennedy în 1961  şi stopat de Nixon în 1972, a rămas până astăzi cea mai mare mobilizare de resurse pe timp de pace din istoria omenirii. SUA a investit 24 de miliarde de dolari de-a lungul întregului program. În perioada sa de vârf, în programul Apollo erau implicaţi 400.000 de oameni şi avea susţinerea a 20.000 de companii industriale şi universităţi din SUA.
Azi NASA încearcă să pregătească nu doar o revenire în termen de paşi pe Lună sau înfigerea unui steag acolo, ci un program, „Constellation”, care să susţină viaţa câtorva oameni acolo pentru câteva luni. Deşi termenul ar fi 2020, este puţin probabil ca acest lucru să se petreacă tocmai din cauza bugetului cu mult mai mic decât cel alocat programului Apollo.
Totuşi la orizont au apărut tot felul de iniţiative private, gata să ducă nu astronauţi, ci oameni obişnuiţi în apropierea Lunii, contra a 150 de milioane de dolari de fiecare. Una dintre cele mai cunoscute este Excalibur Almaz, o companie care beneficiază de experienţa consultantului Valeri Tokarev, un fost cosmonaut sovietic care a călătorit de două ori în spaţiu.
La orizont, în schimb, în ultimii 15 ani s-a ivit un nou actor dispus să investească masiv într-un program spaţial: China. În 2007 Mike Griffin, şeful agenţiei spaţiale, a făcut o declaraţie surprinzătoare: „China va fi ţara care va duce la revenirea oamenilor pe Lună, iar americanilor nu le va plăcea acest lucru”. Lucrurile par să se confirme pentru că în ultima perioadă  chinezii au început să obţină şi roade ale investiţiilor lor: prima femeie în spaţiu - Liu Yang, în vârstă de 33 ani, şi numeroase ieşiri ale astronauţilor săi în spaţiul cosmic.
Cucerirea spaţiului cosmic rămâne însă o ţintă pentru omenire. Cine o va face în continuare este o necunoscută. Când va reveni omul pe lună? Experţii spun curând... indiferent ce rasă va avea acel om.