De ce nu l-a încătușat judecătoarea pe mafiotul Giovanni?

Nu înțeleg cum a putut fi atât de timorată judecătoarea Dosarului Transferurilor din fotbal, încât să suporte mitocănia și violența unui individ care nu se afla acolo din motive de bună purtare, fără a lua măsura pe care orice magistrat aflat într-o astfel de situație n-ar fi ezitat să o ia: să-l pună pe derbedeu în cătușe și să-l trimită în arest. Pentru ultraj și sfidarea Curții. N-a făcut-o însă, iar Giovanni Becali și-a înscris în colecția sa de manifestări violente (ziariști scuipați în direct, suporteri atacați și bătuți, mese de cazinou răsturnate) încă un episod de referință. Secvența cu pricina s-a petrecut marți, în timpul audierilor în procesul care a adunat în sala de judecată toată “lumea bună” a fotbalului, cea care a reușit să transforme un sport spectaculos și iubit de public într- un circ perpetum. Și într-un loc de învârtit banii negrii care le-au asigurat protagoniștilor până acum o stranie imunitate. Pe seama fotbalului tot mai sărac, mulți dintre acești dubioși “finanțatori” s-au îmbogățit permițându-și să sfideze legi și autorități, unii având acces direct chiar la cele mai selecte niveluri ale politicii (printre acuzați se află chiar un fost vicepremier!). La ani buni distanță de la momentul petrecerii faptelor aceștia sunt chemați să explice mecanismul vânzărilor de jucători, unele la prețuri fabuloase, care au falimentat cluburile și au lăsat statul cu buza umflată, dar care pe ei i-au transformat în nababi ce dau bacșiș portarilor de cazinouri câte 2-3 milioane. Sau cum și-au făcut averile – vile, mașini de lux, terenuri întinse în intravilan – fără să plătească taxe. Pe vremea lui Ceaușescu ar fi fost simplu să-i înfunde statul, pentru că atunci era obligatoriu să justifici fiecare bănuț obținut. Astăzi nimeni nu mai are o astfel de pretenție, iar dacă mai ești și vreun soi de ales, trebuie doar să declari cu ce avere intri în politică (nu și cum ai dobândit-o) această declarație devenind, în fapt, documentul care o certifică și o legalizează. Ce au făcut, în fond, Becali (ceilalți!), Borcea, Copos, Stoica, Păduraru? Cel mai simplu lucru pe care știau să-l facă: să bage direct în buzunare sumele obținute din transferuri. Evaziune fiscală în toată regula. Deși manoperele erau făcute fără jenă, la lumina zilei, autoritățile n-au avut nici curajul și nici interesul să reacționeze. Vezi bine, nu poți să te iei de ei fără să dezlănțui furia electoratului, mânios că te atingi de jucăria sa preferată. Iată-i pe supercampionii banilor negri în pragul pușcăriei și nimeni nu sare în ajutorul lor. Pentru că lumea i-a citit: nu sunt, nu au fost binefăcătorii fotbalului, “finanțatorii” săi, ci niște golani care au supt cu nerușinare de la țâța celui mai iubit sport până când l-au lăsat fără vlagă. P.S. Întrebarea din debut nu-mi dă pace. De ce nu l-a încătușat doamna judecător pe Giovanni Becali? I s-a părut cumva că era prea devreme?