De ce nu intrăm în Schengen?

Un excelent interviu realizat de Emil Hurezeanu în compania a doi proeminenți membri ai Grupului Bilderberg – contele Davignon și șeful Comisiei de Politică Externă, Richard Haas a avut darul să limpezească mai mult decât oricare dintre luările de poziție sau analizele de până acum, problema blocării accesului României în Spațiul Schengen. Ambii interlocutori, cunoscători avizați ai dedesubturilor politice, au subliniat un lucru: opoziția manifestată de guvernele finlandez și olandez nu se datorează „lipsei de progrese” în combaterea corupției. Acesta este doar pretextul, pentru că realitatea demersului anti-corupție este dificil de cuantificat pe termen scurt. Și mai dificil ar fi ca cineva să poată spune: gata! România a făcut progresele pe care le așteptam! Cale liberă! Și mai dificil ar fi ca cele două guverne opoziționiste să se pună de acord ele însele. Dacă olandezii consideră că am progresat, dar finlandezii nu cred lucrul ăsta? Până unde poate fi dus un astfel de joc? Răspunsul – implicit – ni l-au oferit cei doi: până după viitoarele alegeri din Finlanda și Olanda. În ambele țări sunt la putere coaliții care au cooptat la guvernare formațiuni extremiste, ultranaționaliste. Pentru acestea, pericolul unui nou val de imigranți nedoriți din România este principalul argument în câștigarea de aderenți și de voturi. Refuzul celor două guverne este consecința directă a presiunilor făcute de aceste formațiuni politice, care nu vor renunța la poziția lor în detrimentul viitorului scor electoral. Așa că putem noi să-i plimbăm până nu vom mai putea pe ambasadorii celor două țări pe la frontierele noastre de est ermetizate cu echipamente costisitoare de la EADS. Nimic nu-i va putea convinge că albul nu e negru, atâta timp cât ideea guvernelor lor este aceasta. Nu vreau să spun că, pe fond nu au dreptate. Că avem încă probleme mari în materie de justiție și de combatere a corupției. Nu acesta este, însă, motivul principal al blocării accesului nostru în Schengen. Cum n-a fost nici pentru alte țări, cu probleme similare, dar care au intrat fără condiții suplimentare, pe fondul unor alte conjuncturi electorale.