De ce n-au nemții coadă la șomaj

Ce se ascunde în spatele „miracolului” german Mai mult de un sfert din forța de muncă din Spania și Grecia nu are un job, în timp ce în Germania există orașe unde rata șomajului nu depășește 2%, iar la nivelul întregii țări numărul total al persoanelor angajate atinge 41 milioane, cel mai înalt nivel de la reunificare. Cum se explică? În 2005, când a început să fie modificată legislația muncii, rata șomajului din Germania era de 13%. Acum este de 7%. Un factor important care a stat la baza acestei performanțe este reducerea drastică a beneficiilor pe care le primeau șomerii. Astfel, guvernul i-a „încurajat” pe aceștia să accepte locuri de muncă plătite mai prost, iar conform reformelor de pe piața muncii, companiile au putut angaja temporar personal cu mai puține clauze privind protecția împotriva concedierii, scrie The New York Times. Din acest motiv, „miracolul” de pe piața muncii din Germania este privit cu ambivalență de către mulți germani. La performanță s-a ajuns cu costul renunțării la beneficiile sociale confortabile, pe care mulți cetățeni le prețuiau, însă costisitoare pentru stat. Salariul minim la ei, 9,4 euro/oră În Germania sunt acum opt milioane de persoane care câștigă sub 9,15 euro pe oră, numărul acestora crescând cu 2,3 milioane din 1995, potrivit unui studiu realizat în martie de Institutul pentru Muncă și Calificare de la Universitatea Duisburg-Essen. Mai mult, aproximativ 1,4 milioane de persoane au un salariu de sub cinci euro pe oră. Conform definiției date de OCDE, un salariu lunar mic este cel aferent unui loc de muncă full-time care este sub nivelul sărăciei. Pragul sărăciei stabilit de Biroul Federal de Statistică este de 9,40 euro pe lună.