De ce n-am fost la vot...

Mărturisesc că este pentru prima dată când nu am votat. Deşi vremea a fost frumoasă, iar la centrul la care sunt arondat n-a fost coadă.

N-am mers, în semn de protest. Faţă de faptul că un drept prevăzut în Constituţie, este arbitrar interzis de o lege. Caz unic – în care o lege ordinară excede prevederile legii fundamentale care spune că orice cetăţean are dreptul să aleagă şi să fie ales. Dacă în legătură cu cel de-al doilea termen („să fie ales”) s-ar mai putea discuta, cu primul n-ar trebui să fie nici o neclaritate. Şi plec de la un caz notoriu. Adrian Năstase n-a votat! I s-a interzis acest lucru pentru o perioadă de patru ani. 

Prin sentinţa cu care a fost condamnat pentru fapte reale sau considerate reale de o instanţă. Acum, după ce a petrecut mai bine de doi ani în spatele gratiilor nici nu mai are importanţă. Sau va avea când va veni rândul dosarului lui la CEDO. Care este logica acestei interdicţii? Adrian Năstase – şi multe alte persoane în situaţia sa, care au ispăşit pedepsele care le-au fost date – prezintă un pericol social?

Cum s-ar putea manifesta acesta? Poate doar mergând în cabină şi căutând pe listă numele lui Băsescu... De ce unor persoane în deplinătatea facultăţilor intelectuale li se interzice un drept acordat cu largheţe tuturor psihopaţilor care n-au nevoie de certificat medical ca să fie înscrişi pe liste? (Nu mai vorbesc de cei care candidează!) Sau celor care se află în spatele gratiilor pentru fapte de o gravitate deosebită? Un criminal periculos poate vota liniştit, dar nu Năstase( - să mă ierte că-i folosesc numele într-o asemenea demonstraţie).

O altă chestiune care m-a făcut să stau acasă şi să privesc la televizor cum se înghesuiau studenţii din Grozăveşti sau votanţii din diasporă: de ce trebuie statul român să organizeze secţii de votare şi la Ushuaia, dacă unui românaş de-al nostru îi vine ideea să stea prin Patagonia? N-ar fi mai normal ca cei care doresc cu adevărat să voteze – adică sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă acasă – să facă un efort şi să vină în ţară, odată la cinci ani, ca să voteze un preşedinte care nu le va influenţa în nici un fel existenţa, dacă ei trăiesc şi muncesc în Spania? De ce să plătesc eu, ca contribuabil român, cheltuielile suplimentare pe care trebuie să le facă Ministerul de Externe, ca să satisfacă apetitul electoral al celor care s-au desprins demult de realitatea internă?

Naţiuni mai civilizate ca a noastră au găsit soluţii de facilitare a votului care la noi ar fi considerate abuzive şi birocratice: în Statele Unite (ţară democratică, nu?) dacă vrei să votezi, trebuie să te înscrii din timp pe listele de alegători. Nu poţi să mergi la centrul de votare şi să faci scandal că nu poţi să-ţi exprimi dreptul constituţional. Şi nici să iei autobuzul şi să te duci la dracu’ în praznic ca să votezi pe liste suplimentare (ce-i aia? – ar zice birocratul american). Este de mirare că nişte autorităţi ca ale noastre nu găsesc soluţia cea mai simplă de a evita întâmplări ca cea de la Referendum, pentru simplul motiv că morţii nu se pot înscrie pe liste...

Iată de ce nu m-am dus la vot. Şi nici n-am să mă duc atâta timp cât nu vor fi adoptate soluţii logice şi eficiente care să-mi dea dreptul să-mi exercit libertatea asta corect şi fără riscul de a mă supune hărţuirii procurorilor prea zeloşi.