De ce e PSD-ul tot mai mic?

Năstase crede că PSD-ul devine – precum el în campania electorală – tot mai mic. Iar asta n-are decât o cauză: conducerea partidului. O conducere din care fostul prim-ministru ar dori să facă parte, indiferent pe ce poziție. Trecut cu forța în civilie, Năstase a descoperit secretul politicii: ca să însemni ceva, trebuie să ai grad. Nu nea-părat să fii priceput. O demonstrează chiar președintele Geoa-nă. Ministru de Externe norocos, cu imagine făcută de la sine, acesta a intrat în structură târziu și doar pentru că nu se făcea ca el să rămână pe dinafară. Ca vicepreședinte, nu s-a remarcat prin nimic. Cum nu s-a remarcat nici în campania pentru Primăria Capitalei în care l-a aruncat Năstase, ca să-și rupă gâtul definitiv. Șansa a fost însă de partea lui: nu numai că nu i s-a rupt gâtul, dar până la urmă, i-a luat și locul lui Năstase. Nu de unul singur, bineînțeles, ci cu sprijinul neprețuit al „grupului (neexistent !?) de la Cluj” și al lui Miron Mitrea. Cei care au sperat că va fi mai ușor de manevrat decât Năstase. Cum se întâmplă de obicei cu cei care ajung șefi peste noapte, figura n-a ținut. Pentru că în culise mai așteptau și alte grupuri de manevră. Conduse de Hrebengiuc, de Sârbu, de alții mai puțini vizibili. Tutela clujeană devenind tot mai greu de suportat, Geoană a decis că e timpul să se manifeste independent. I-a cerut lui Dâncu să nu mai tot dea interviuri în care să spună ce-i trece prin cap, fără să se consulte cu el. Și Dâncu a demisionat din funcție. S-ar putea să fie primul pas spre o demisie în grup. Clujul este tot mai departe de București și tot mai aproape de PD. E orașul lui Boc. Iar Boc este al președintelui Băsescu. Suspendat, e drept, dar tare. Mai tare decât alții. Și poate că e mai comod să te așezi în siajul său, decât în urma fără valuri pe care o lasă cu Geoană. Un Geoană pândit la cotitură de Năstase. Despre care, el știe precis că are niște „dosare grele”, cărora Morar nu le-a dat drumul încă. De unde știe asta? – se întreabă retoric Năstase. Păi de unde, dacă nu chiar de la Morar, sau – cine mai știe – chiar de la șeful lui Morar, Băsescu. Asta înseamnă – vrea să spună cu subtilitate fostul premier – că șeful PSD-ului are canale de comunicare preferențiale cu Puterea. Că are un pact secret cu ea și că degeaba lasă să se creadă că ar fi în amor cu PNL-ul, pentru că inima lui este dată, de fapt, aceluiași PD. Și uite cum se înțelege de ce PSD-ul e tot mai mic: ca să se facă PD-ul tot mai mare. Invers de cum era când s-au desprins de la sânii generoși ai FSN-ului.