De ce dăm cadouri de Crăciun?

Febra cumpărăturilor de Crăciun este în toi şi majoritatea oamenilor sunt în goana după cadouri. Părinţii experimentează o serie de emoţii combinate de bucurie, furie şi frustrare în căutarea cadourilor perfecte pentru copiii lor.
Practica de a oferi cadouri de Crăciun nu este cunoscută pe deplin. Unii specialişti chiar recomandă părinţilor să abandoneze paradigma „obraznic şi cuminte” care sugerează că astfel de cadouri sunt premii pentru un comportament bun.
Pe de altă parte, cadourile par să aibă o legătură cu credinţa creştină, să ne reamintim de cadourile primite de Iisus de la cei Trei Înţelepţi: Tămâie, Aur şi Mir. Tămâia simbolizează venerarea lui Iisus, aurul este asociat cu regalitatea. Majoritatea creştinilor se referă la Mântuitor ca la „Regele Regilor”. Iar ultimul dintre daruri, mirul este parfumat şi are un rol practic. În trecut, acesta era pus pe corpurile celor trecuţi în nefiinţă pentru a mirosi frumos, iar creştinii susţin acesta este simbolul suferinţei lui Iisus pentru omenire.
Gândind în profunzime, Crăciunul în sine este un dar. Este darul lui Dumnezeu pentru oameni. În urmă cu 2000 de ani, omenirea a primit cel mai de preţ cadou: Iisus. Un faimos verset din biblie, Ioan 3:16, spune că: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.”
În întreaga lume, oamenii îşi împart cadouri sub o formă sau alta. Deseori „aducătorul” de daruri este Moş Crăciun sau Tata Crăciun. În ţări ca Germania, în Austria, Elveţia, Republica Cehă, Croaţia, Liechtenstein, şi Luxemburg copiii cred că cel care le aduce cadourile este Christkind, în Spania, cadourile sunt lăsate de cei Trei Înţelepţi, iar în Italia de bătrâna Befana. Locul unde îşi găsesc cadourile copii sunt diferite. Unii găsesc în ghete, şosete sau sub bradul de Crăciun. În Marea Britanie, dar şi în România, tradiţia este ca în dimineaţa de Crăciun să se desfacă împreună cu familia darurile primite.