De ce cred eu că 2011 va fi un an mai bun decât 2012

În primul rând pentru că nu am nici un motiv să cred că 2012 va fi mai bun decât 2011. După trei ani de criză – financiară, bancară și economică – anul care vine promite – prin criza generalizată a datoriilor suverane – să fie vârful celei mai grave crize globale din ultimul secol. Nici măcar cea din 1929 -1933 nu a avut efectele drastice pe care le are aceasta, într-o economie globalizată excesiv. Să zicem însă că ne este mai aproape cămașa națională decât haina globală. Pe de o parte suntem scutiți de efecte grave și pe termen lung pe care le-ar fi presupus o economie industrializată. Din fericire (!?) din industria românească, mult mai puțin aptă de replieri în funcție de cererea mondială, n-a mai rămas mare lucru. Ce-a rămas, se poate adapta mai ușor variațiilor pieței, pentru că implică costuri mai mici. Gravă va fi, în 2012, scăderea continuă a consumului intern, ca urmare a politicii de austeritate și a diminuării continue, sub efectul inflației, a veniturilor amputate de reduceri și înghețări ale majorității populației. În 2012 cei săraci vor deveni în mod palpabil mai săraci, în timp ce polul bogaților va acumula pe baza disponibilului de lichidități și a prețurilor scăzute ale oportunităților de achiziționare. Efortul investițional al Guvernului nu va realiza mare lucru, deoarece se plasează într-o zonă cu impact redus pe piața muncii, iar străzile și autostrăzile nou construite nu-și vor demonstra eficiența imediat, ci în plan îndepărtat. Creșterea economică nu va putea veni însă, doar de la investițiile statului – reduse, din motive bugetare – ci de la sprijinul pe care statul ar trebui să-l acorde sectorului privat – cel mai în măsură să se adapteze la cerințele și evoluțiile pieței. Acest sprijin însă se reduce la câteva capitole deja consumate - „prima casă” sau „rabla” – iar stabilitatea fiscală rămâne un deziderat neatins, mai ales în perspectiva ultimelor – dar nu cele de pe urmă – modificări aduse codului fiscal. Peste toate acestea va veni fenomenul rearanjării structurilor economice pe noile baze impuse de demolarea – prin impactul crizei – a celor generate de dezvoltarea haotică postdecembristă. Acest fenomen este unul de durată, care nu-și va demonstra efectele decât în următorii câțiva ani. Semne bune 2012 n-are...