De ce ardelenii le spun „mitici” bucureştenilor?

România este împărţită în mai multe zone istorice şi, în mod normal, şi graiul diferă de la o zonă la alta. Există multe regionalisme şi în multe cazuri românii dintr-o parte a ţării nu înţeleg termenii folosiţi de ce care locuiesc în altă regiune. Ca de exemplu, ardelenii îi numesc „mitici”. Ce înseamnă acest termen?
Unul dintre primii români care a folosit substantivul de „mitic” a fost Ion Luca Caragiale în operele sale. Termenul reprezintă o combinaţie între limbajul bucureştenilor şi comportamentul afişat de aceştia în preajma „provincialilor”.
De fapt, „mitic” vine de la substantivul propriu Mitică, ce vine de la Dumitru (nr. Dumitru, Dumitrică). Mitică este personajul principal al schiţei lui I.L. Caragiale cu acelaşi nume şi este descris simplu, ca genul de om pe care îl găsim peste tot în Bucureşti:
„Fireşte că trebuie să-l cunoaştem: îl întâlnim atât de des – în prăvălii, pe stradă, pe jos, în tramvai, în tramcar, pe bicicletă, în vagon, în restaurant, la Gambrinus – în fine pretutindeni”, nota dramaturgul.
„Mitică este bucureşteanul par excellence. Şi fiindcă Bucureştii sunt un mic Paris şi Mitică, se-nţelege, este un mic parizian. El nu e nici tânăr, nici bătrân, nici frumos, nici urat, nici prea-prea, nici foarte-foarte; e un băiat potrivit în toate, dar ceea ce-l distinge, ceea ce-l face să aibă un caracter marcat este spiritul lui original şi inventiv”.
Revenind la ardeleni, în accepţiunea acestora, miticii se cred „buricul pământului“ care uită că sunt din provincie şi se consideră bucureşteni după câteva săptămâni de locuit în Capitala ţării.