De ascultat: Muzică clasică inspirată de Postul Mare

Postul Mare şi evenimentele din istoria mântuirii pe care le reactualizăm în această perioadă au inspirat numeroşi artişti să creeze opere nemuritoare. Agenţia de presă a BOR ne prezintă câteva astfel de lucrări din domeniul muzical.

Stabat Mater („Stătea Maica”), de Antonio Vivaldi (1712)
Inspirată dintr-un vechi imn creştin care redă suferinţa Maicii Domnului în timpul Răstignirii Fiului ei, compoziţia a fost scrisă la comanda Bisericii Santa Maria della Pace din Brescia, Italia, şi interpretată pentru prima dată în acest lăcaş în timpul slujbelor din Săptămâna Mare.

Passio secundum Joannem („Patimile după Ioan”), oratoriu de Johann Sebastian Bach (1724)
Anul acesta se împlinesc 300 de ani de la prima reprezentaţie. Aceasta a avut loc în data de 7 aprilie 1724, în Vinerea Mare, la Biserica „Sf. Nicolae” din Leipzig.

Ultimele şapte cuvinte ale Mântuitorului pe Cruce de Franz Joseph Haydn (1787)
Lucrarea a fost comandată pentru slujba din Vinerea Mare de la Oratorio de la Santa Cueva din Cadiz, Spania. A fost interpretată în acelaşI an şi la Paris, Roma, Berlin şi Viena.

Christus am Ölberge („Hristos pe Muntele Măslinilor”) de Ludwig van Beethoven (1803)
Lucrarea descrie, sub forma unui oratoriu dramatic, frământările lui Iisus pe Muntele Măslinilor, când simte apropierea ceasului în care Se va jertfi pentru omenire. Specialiştii afirmă că lucrarea surprinde latura umană a episodului evanghelic mult mai bine decât alte piese similare.
Prima reprezentaţie a avut loc la Teatrul din Viena şi apoi, în 1809, a devenit primul succes al compozitorului pe pământ american.

Via Crucis („Drumul Crucii”) de Franz Liszt (1879)
Inspirată din cele 14 opriri ale lui Hristos pe Drumul Crucii, compoziţia se distinge între celelalte lucrări ale muzicianului, fiind de o seninătate deosebită. Lucrarea este specială şi pentru că atinge limitele tonalităţii, încălcând regulile componistice predominante în epoca sa.
Liszt ar fi vrut să interpreteze lucrarea la Colosseumul din Roma, cu un armoniu uriaş, dar prima reprezentaţie a avut loc abia la 43 de ani după moartea lui, la Budapesta, în Vinerea Mare, 29 martie 1929, sub conducerea compozitorului Artúr Harmat, profesor de muzică bisericească la Academia Liszt.
Franz Liszt era membru laic al ordinului catolic al Franciscanilor.

„Patimile şi Învierea Domnului”, oratoriu bizantin de Paşti de Paul Constantinescu (1946)
Spre deosebire de oratoriile din muzica occidentală, încă din titlu se observă că accentul este pus nu numai pe Pătimiri, ci şi pe Înviere, care le încununează şi le dă sens.
Compozitorul şi-a dorit o versiune românească şi de tradiţie bizantină a lucrărilor similare din muzica occidentală. Lucrarea, o premieră absolută pentru cultura română, este o simbioză între melosul bizantin şi spiritualitatea protestantă din oratoriul lui J. S. Bach.
Oratoriul bizantin de Paşti a fost interpretat prima dată pe scena Ateneului Român sub bagheta lui George Enescu.

Passio Domini Nostri Jesu Christi secundum Joannem („Patimile Domnului nostru Iisus Hristos după Ioan”) de Arvo Pärt (1982)
Ideea lucrării i-a venit muzicianului la finele anilor 1970, în timpul Postului Mare. Compoziţia este unul dintre cele mai autentice exemple ale stilului tintinnabuli („clopote”), inventat de compozitorul ortodox estonian.