„De-a pururea purtat în inimă”

„De la răsărit astăzi a răsărit, şi toată făptura luminându-o cu învăţăturile, prin mucenicie s-a împodobit, de Dumnezeu purtătorul şi dumnezeiescul Ignatie.”
(Condacul Sfântului Mucenic Ignatie Teoforul)

Condacul pe care îl vom putea asculta la slujba de duminică aminteşte de viaţa Sfântului Mucenic Ignatie Teoforul, a cărui aducere de moaşte este prăznuită la 29 ianuarie. Ignatie este copilul acela, pe care, luându-l în braţe Domnul (de aceea a fost numit şi purtătorul de Dumnezeu = „teoforul”), a zis apostolilor: „De nu vă veţi întoarce şi nu veţi fi precum copiii, nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor. Şi cine va primi un prunc ca acesta în numele meu, pe mine mă primeşte.” (Matei, 18, 3, 5)
Ucenic al Sfântului Apostol Ioan, a fost hirotonit episcop al Antiohiei de Sfântul Apostol Petru. Deoarece nu a renunţat la credinţa sa, nici chiar în faţa Împăratului Traian, Ignatie a fost trimis să lupte cu fiarele. Pe drum, rostind neîncetat numele lui Hristos, a fost întrebat de păgâni motivul pentru care pomeneşte necontenit acel nume. Smerit, Sfântul a răspuns că are scris în inimă numele lui Iisus Hristos, iar „cu buzele mărturiseşte pe Acela, pe Care de-a pururea Îl poartă în inimă”. A fost, mai apoi, aruncat fiarelor. Doar inima s-a găsit întreagă, nemâncată de lei. Despicându-o în două, oamenii au găsit înăuntru, pe amândouă părţile, scris cu litere de aur: Iisus Hristos.