"De-a coabitarea": un joc de copii proşti?

Ceea ce se întâmplă la noi, la vârful societăţii, începe să semene tot mai mult cu o joacă de copii. Nu mai este nevoie să spun ce fel de copii. Avem doi sau trei dintre “şefii” bandelor de cartier care după ce s-au bătut şi s-au înjurat, fără a se dovedi unii pe alţii, au ajuns la concluzia că ar trebui să facă un fel de pace. Una de genul “noi umblăm pe trotuarul ăsta şi voi pe celălalt. Şi nu ne mai cotonogim!” Evident că pactul ăsta nu a inclus şi libera exprimare, care se manifestă prin înjurături şi ameninţări lansate dintr-o parte în alta a drumului mare…

Coabitarea lui Băsescu cu Ponta funcţionează perfect, dar nu îi ajută cu nimic, nici pe unul, nici pe altul, atâta timp cât idiosincraziile fiecăruia sunt atât de puternice încât nu pot trece peste ele. Oamenii politici nu trebuie să se iubească pentru a face ca mecanismele sociale să funcţioneze. Trebuie însă să manifeste un minim respect şi o anumită decenţă. Or, acestea lipsesc cu desăvârşire, iar cel care, în mod evident, promovează un astfel de climat, este Traian Băsescu. Scăpat din ghearele suspendării printr-un concurs favorabil de împrejurări, acesta şi-a regăsit aplombul conflictual de altădată, exersat în relaţia cu Tăriceanu şi l-a perfecţionat în cea cu Ponta. Practic, fiecare declaraţie, replică a sa, este o provocare ce aşteaptă răspunsul pentru o alta. Acest climat îl menţine în primul plan al atenţiei publice şi îi redă iluzia personajului puternic din alte vremi. Puterea sa actuală este, însă, una exclusiv de “Gică Contra”: de a se opune şi de a pune piedici la orice, sub orice pretext.

Din nefericire, nici Ponta şi nici Antonescu nu sunt în stare să găsească antidotul comportamental şi să iasă din această cursă. Sugestivă mi se pare nominalizarea lui Silaghi pentru şefia Transporturilor. Deşi este evident că personajul este nepotrivit (am folosit un eufemism), deşi PNL îşi mai adaugă un şut în propriul dos prin nominalizări păguboase şi – mai ales – deşi Băsescu a avertizat, voalat, că nu va valida această nominalizare, cei doi s-au încăpăţânat în această direcţie de parcă viitorul ţării ar depinde de prezenţa sau de absenţa lui Silaghi. Bineînţeles că asta i-a picat ca o pleaşcă preşedintelui care a amânat cu 45 de zile decizia, în ideea de a-l expune pe Ponta ca responsabil al unui eventual (şi previzibil) eşec al privatizării CFR Marfă. În loc să-l lase pe acesta fără atu, cei doi i-au pus în braţe pontul. Care ar mai fi fost reacţia lui Băsescu la orice altă nominalizare? Mă îndoiesc că ar mai fi avut de ce să o refuze (mare este, totuşi, tupeul acestui domn: cine vorbeşte de persoane nepotrivite în funcţii guvernamentale? Băsescu, cel care în primul guvern Tăriceanu a promovat cele mai evidente rebuturi: Dobre – cel mai slab ministru de la Transporturi din toate timpurile, domnişoara Pârvulescu, cea care ar fi trebuit să gireze integrarea europeană, despre care n-avea habar…)

Astfel, jocul de-a coabitarea continuă în registrul pierderii reciproce de credit, până la eşecul final al protagoniştilor.