Dacă voiam să protestez?
Autor: Octavian ANDRONIC
Publicat la 02 aprilie 2008
Stau și mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă depuneam la Primăria Capitalei o cerere prin care solicitam să demonstrez pașnic împotriva NATO, cu o pancartă pe care să scrie, eventual, „Jos NATO!” sau altceva la fel de sugestiv, în măcar una dintre cele trei zile ale Summit-ului
Stau și mă întreb ce s-ar fi întâmplat dacă depuneam la Primăria Capitalei o cerere prin care solicitam să demonstrez pașnic împotriva NATO, cu o pancartă pe care să scrie, eventual, „Jos NATO!” sau altceva la fel de sugestiv, în măcar una dintre cele trei zile ale Summit-ului. Nu de alta, dar am și eu motivele mele - faptul că au bombardat Iugoslavia în 1999. Aproape că îi sunt recunoscător lui Clinton că n-a insistat pe lângă Congres (acolo se aprobă intrările și, poate, și ieșirile) să ne adauge pe lista primului val, aprobat la Madrid în 1997. Atunci am fost furios și frustrat. În 1999 am fost bucuros: dacă intram, trebuia să fim alături de organizație și să dăm și noi cu bombe în singurul prieten pe care-l aveam prin jurul nostru. Decizia de la Praga, din 2002 m-a lăsat rece: NATO nu mai era ce fusese odată. Americanii l-au înlocuit cu alte alianțe de conjunctură ca să-și poată duce la capăt planurile de unică superputere. Apartenența noastră la NATO nu ne-a adus investițiile protejate de „umbrela” alianței, dar ne-a obligat să ne dotăm cu avioanele străvechi ale americanilor și cu fregatele depășite ale englezilor, pe care am plătit cât nu făceau. Și cu eșalonul din Afganistan, unde din când în când mai moare și câte un român.
Așadar, nu cred în NATO și consider că am dreptul să-mi exprim public acest punct de vedere. Dar dacă libertatea asta de exprimare este suspendată pe perioada Summit-ului? Crede cineva că dl Videanu mi-ar semna cererea? Sau că oamenii dlui David nu m-ar înhăța la primul semn că aș intenționa să desfășor un banner „dușmănos”? Pentru că și azi e ca ieri: cine nu e cu noi, e împotriva noastră. Iar dușmanii lor sunt și ai noștri. Ați văzut ce-au pățit cei șase tineri germani care intenționau aceleași lucruri, „înarmați” cu bannere și fluturași: poliția noastră democrată i-a ținut la graniță nouă ore în interogatorii (dar le-a dat sandvișuri și sucuri) după care i-a expediat urgent: libertatea de mișcare în Uniunea Europeană se oprește la granița României.
Nu. V-am păcălit de 1 Aprilie: n-am avut intenția să demonstrez împotriva NATO. Dar dacă aveam?
Comentarii
nu este nici un comentariu
Adaugă un comentariu